Ion Cristoiu, fondatorul EVZ, și Dan Andronic, actualul director al ziarului și autorul dezvăluirilor care au cutremurat sistemul politic și juridic al României, au fost prezenți în vineri seară seară la Cluj pentru a participa, la Opera Română, la Gala Premiilor Media de Excelență.
În cadrul ceremonie, Ion Cristoiu a fost premiat pentru întrega sa carieră de gazetar. Dan Andronic a fost cel care, după o scurtă introducere şi vizibil emoţionat, i-a înmânat Diploma de Excelenţă lui Ion Cristoiu, fondatorul Evenimentului zilei şi totodată unul dintre cei care i-a fost mentor la începutul carierei jurnalistice.
Cristoiu a povestit la Cluj o întâmplare din tinerețile sale jurnalistice, dar a și motivat de ce nu s-a apucat nici până în prezent de politică. „Fac gazetărie de aproape 50 de ani și atât. Am primit în timp mai multe oferte să intru în politică, dar am fost refuzat. Le-am zis că ar vrea ei să fac politică, adică în loc să fiți voi pe scenă și eu să ma uit la voi și să vă critic sau să vă laud, să fiți voi în sală și să mă criticați sau să mă lăudați pe mine. Eu vreau să vă spun un lucru. Ziaristul se naște, Vreau să vă spun un lucru: ziaristul se naște şi moare ziarist, şi chiar şi atunci când renaște strigă: «Iată o știre!”, a spus Cristoiu.
Ion Cristoiu s-a născut în comuna Găgeşti – judeţul Vrancea, pe data de 16 noiembrie 1948, iar după 1989 a ajuns pe Wikipedia ca mare jurnalist, scriitor şi analist politic. Dar mai întâi a avut nevoie, ca oricare dintre noi, de o excursie prin vortexul educaţional românesc: liceul din oraşul viticol Panciu şi facultatea de Istorie-Filozofie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca (1971). Până în 1989 a activat în presa comunistă ca editor şi director adjunct al „Vieţii Studenţeşti” (1971–1980), apoi editor şi redactor-şef adjunct la „Scînteia Tineretului” – organul CC al UTC (1980–1986).
Funcţiile în organizaţiile politice, de masă şi obşteşti ale lui Ion Cristoiu:
Locţiitor al secretarului BOB al PCR pe redacţia „Vieții studenţești” (1974).
Vicepreşedinte al Consiliului Asociaţiei Studenţilor Comunişti (CASC) din cadrul Facultății de Filozofie a Universităţii „Babeş-Boylai” din Cluj-Napoca, şi membru al Biroului Consiliului Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti (CUASC) din cadrul Centrului universitar Cluj-Napoca (1971).
Membru în Comitetul de partid presă şi edituri (1974).
Distincții: „Diploma de onoare a CC al UTC”.
PS: Despre calitatea surselor folosite de IC de-a lungul timpului stau mărturie şi sutele de milioane de lei vechi pe care acesta a trebuit să le plătească „victimelor” calomniilor pixului său: Gabriela Adameşteanu sau Cristian Mititelu.
PPS: Caracteristica de bază a omului public Ion Cristoiu rămâne și după 2010 „nestatornicia morală”, posesorul unui psihism extrem de misterios. După ce ani de zile a combătut regimul Băsescu de la lavaliera Antenei 3, brusc decide să treacă, în 2009, de partea puterii băsiste (drum deschis cu un laudatio la adresa celebrei EBA chiar în „Jurnalul Național”).
În zilele noastre, putem revedea exemplarul Ion Cristoiu în vitrina Nașului de pe Calea Victoriei, ciugulind cu abnegație insectele contestatare din urechea marelui rinocer portocaliu. Interesant este și faptul că aceeași gazdă de televiziune, Radu Moraru, se întreba retoric prin 2008 dacă IC a fost sau n-a fost obiectivul/informatorul „Coroiu” în presa de tineret comunistă.
O altă „dudă” a „piţifelnicului” Ion Cristoiu a fost prezentarea liderului Mişcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu, în cadrul emisiunii TV Profesioniştii din 13 noiembrie 2010, ca fiind un erou romantic. Lobby-ul evreiesc şi o parte a intelighenţiei româneşti au reacţionat imediat, adresând un protest public conducerii TVR şi cerând sancţionarea realizatoarei emisiunii, Eugenia Vodă.
ŞTIREA INIŢIALĂ
Ion Cristoiu va primi un premiu de Excelență pentru toată cariera, acest lucru fiind dezvăluit la Napoca FM. Pe lângă dezbaterile privind importanța presei scrise în societate, Ion Cristoiu şi Dan Andronic au explicat de ce Securitatea a ajuns din nou să aibă puterea pe care o avea înainte de Revoluție.
“În România nu a dispărut sindromul Securității. Teama de Securitate și nevoia care exista înainte de 1989 s-a transferat și după 1990. Oamenii politicii au simțit nevoia să se ducă, să fie îmbrățișați. Acolo se simt protejați. Am avut posibilitatea de a vedea mecanismele puterii din interior fiind consultant politic din 2004 până în 2009. Directorii țineau ușa cu piciorul, uneori oamenii lăsau omagiile la poartă și li se spunea că directorul nu este înăuntru. Asta a omorât personalitatea.
Serviciile de informații joacă un rol foarte important în România. Sunt fidele președintelui, fie că vorbim de SIE sau SRI, iar capacitatea lor de a aduna informații este uriașă. Rolul lor e atât de bine conturat încât nu este doar un nod de comunicații, au capacitatea de a influența. Că în bine sau rău, asta e altă discuție și depinde doar de personalitatea fiecăruia. Serviciul nu se poate retrage din societate, lucrurile s-ar dezechilibra foarte mult”, a declarat Andronic la Napoca FM.