La data de 6 mai 1946 a început, la București, comedia Tribunalului Popular, care avea să se încheie cu execuția prin împușcare a mareșalului Ion Antonescu și a trei dintre colaboratorii apropiați acestuia
Conducător al României în perioada 1940-1944, Ion Antonescu (1882-1946) era adus în țară după doi ani de captivitate în Rusia și judecat alături de Mihai Antonescu, Constantin Vasiliu și Gheorghe Alexianu. Considerat criminal de război, acuzat, printre altele, de trădare de patrie, crime de război și persecutare a evreilor, fostul mareșal n-a avut nicio șansă la o judecată obiectivă. Mai ales că România era ocupată la acea vreme de trupele sovietice care orchestrau instalarea comunismului în țara noastră.
Imagine din timpul procesului lotului Antonescu
Judecat de plugari, muncitori și intelectuali, împușcat în „Palea Piersicilor”
Procesul lotului Antonescu, bazat pe Legea nr. 312 din 12 aprilie 1945, s-a desfășurat în limitele amatorismului, Completul de Judecată fiind alcătuit din președintele A. Voitin Voitinovici, un tânăr magistrat de 28 de ani din anturajul lui Lucrețiu Pătrășcanu, Constantin Bâlcu, magistrat, cărora li s-au adăugat următorii judecători populari: Vasile Niță - muncitor, Ioviță Dumbravă - plugar, Nicolae Dinulescu - asistent universitar, Remus Dragomirescu - avocat, Constantin Titulescu - muncitor, Constantin Lăpușneanu - profesor. Acuzatori au fost avocatul Vasile Stoican, Dobrian Constantin, procuror-șef, și Dumitru Săracu. Ultimul fusese bucătar și chelner la „Capșa”, încadrat, în timpul procesului lotului Antonescu, la categoria muncitor.
A fost un proces-fulger, în doar 11 zile Ion Antonescu și cei trei colaboratori deja menționați fiind condamnați la moarte prin împușcare, sentință executată la data de 1 iunie 1946, în „Valea Piersicilor” din Fortul Jilava.
Circ în momentul execuției: „Nu m-aţi împuşcat, domnilor, foc!”
Conform raportului oficial, solicitat să-şi exprime ultima dorinţă, Ion Antonescu a cerut să fie executat de militari, nu de gardienii închisorii. Dorinţa nu i-a fost respectată. Înainte de execuţie, Antonescu a strigat: „Iar ţie, popor ingrat, nu-ţi va rămâne nici măcar cenuşa mea!. Apoi s-a dat comanda pentru execuţie. Armele au fost încărcate şi, atunci când s-a tras, mareşalul a salutat, ridicându-şi pălăria cu mâna dreaptă, după care a căzut. Ion Antonescu s-a ridicat însă imediat, sprijinindu-se într-un cot, şi a spus: „Nu m-aţi împuşcat, domnilor, foc!”, la care gardianul şef s-a dus la el cu pistolul în mână şi l-a împuşcat în cap. Doctorul i-a examinat şi a spus că Antonescu şi Vasiliu erau încă în viaţă. Gardianul şef s-a dus din nou la Vasiliu, dar i s-a blocat pistolul când a încercat să tragă. A luat o puşcă de la unul dintre gardieni şi a tras un foc în capul lui Vasiliu, dar după aceia puşca s-a blocat şi ea. A schimbat puşca cu alta şi a mai tras alte trei focuri în diferite părţi ale corpului lui Vasiliu, apoi s-a dus la Ion Antonescu şi i-a tras trei focuri în piept. Doctorul i-a examinat din nou şi a spus că Antonescu era mort, dar Vasiliu mai era în viaţă. Din nou, gardianul a tras un foc în capul lui Vasiliu. Creierii lui Vasiliu au fost împrăştiaţi, dar el mai mişca şi mai spunea ceva ce nu putea fi înţeles. Gardianul s-a dus din nou şi i-a mai tras două focuri în cap, după care doctorul l-a declarat şi pe Vasiliu mort.
Regele Mihai și Ion Antonescu, o relație mortală
La mai bine de 70 de ani de la acest eveniment istoric, Ion Antonescu rămâne una dintre cele mai complexe și controversate, totodată, personalități ale României, deciziile sale din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial generând și astăzi polemici aprinse.