Considerați că nivelul de trai din România trebuie să crească?”, „Credeți că e bine să fie pace?” sau „Sunteți de acord să fiți sănătos?”
Cu o întrebare din această familie logică ne va chema Klaus Iohannis la referendum: dorim noi continuarea luptei împotriva corupției? Sau ceva apropiat. Formularea exactă va fi anunțată de Cotroceni ulterior.
Ce ai putea răspunde unor asemenea întrebări emise parcă din gura bunului Dumnezeu? Că nu ești de acord? Trebuie să fii nebun! Să nu răspunzi? Riști să dezvolți pe viață un complex al vinovăției că te-ai opus binelui național. Atunci te încadrezi corespunzător în ciurdă și aprobi la unison marele „Îhî” popular. Este exact socoteala pe care și-a făcut-o Iohannis. De când s-a resetat ca Făt Frumos din broscoi râios, după pupicul primit de la noua echipă de consultanți, Iohannis s-a străduit să ocupe centrul ringului politic și să preia inițiativa. Și până acum i-a ieșit.
Așa l-a lăsat președintele pe Grindeanu cu gura (larg) căscată, dând buzna peste el în ședința de guvern, tocmai când noul premier scăpase pentru o zi de Dragnea, plecat în avans la ceremoniile lui Trump. Așa a apărut Iohannis în geacă roșie în mijlocul masei de protestatari din Piața Victoriei și, două zile mai târziu, în fața pâlcului de contestatari de la Cotroceni, cărora le-a oferit ceai. Asta a urmărit președintele mergând în Parlament, unde în mod intenționat a afișat o atitudine de Feldwebel insolent corcit cu un star hollywodian, pentru a arăta cine este Jupânul și a-și proiecta autoritatea cât mai departe: la noi, în stradă, și la ei, în cancelarii.
Așa a procedat și ieri, chemându-l pe Grindeanu la Cotroceni să-i dea raportul despre Buget (amintirea MTO e încă proaspătă), în fapt un nou exercițiu de umilire și punere la locul lui a premierului. Sau o tentativă de smulgere a acestuia de sub pulpana lui Dragnea. Sau amândouă. Nu trece zi de la Dumnezeu fără ca PSD-ul să nu încaseze câte o scatoalcă de la Cotroceni. Iohannis știe (sau i s-a spus) că nu trebuie să coboare ritmul loviturilor, pentru a menține Strada în priză și pe Dragnea în colț. Neobișnuit cu astfel de subtilități ale luptei politice, Dragnea, înțărcat la vechea școală de cadre a Partidului, se comportă ca un golan de cartier pe care nimeni nu a avut curajul să-l înfrunte: a fost suficient să se facă cineva spre el ca ulițarul să se cărăbănească înjurând și, ascuns în hogeacul lui, să pritocească răzbunări groaznice pe care i-e frică să le pună în practică.
Așa că Iohannis - Binom zburdă și Dragnea – PSD încasează. Diferența dintre prestațiile celor două tabere este ilustrată de diferența dintre manifestațiile din Piața Victoriei și Piața Leu. Ca număr, organizare și imaginație.
Referendumul anti-corupție, cu toată vulnerabilitatea unei întrebări inevitabil imbecile, este o genială găselniță politică. Ea îi oferă lui Iohannis șansa de a intra efectiv în regim de campanie electorală, de a bate țara în lung și-n lat și de a lansa rafale de lovituri spre Dragnea și PSD fără a putea fi acuzat de partizanat politic.
Iar Dragnea – PSD, băgați în corzi, sunt condamnați să încaseze, fără să crâcnească. Cum să fie împotriva anti-corupției? Cum să-și pună singuri mâna pe chelie?
Dacă acum, când este constrâns de hamurile constituționale, Iohannis oferă un asemenea recital fără a fi stingherit câtuși de puțin de adversarii săi, care par loviți de o dambla subită, este lesne de bănuit cum va zburda președintele în săptămânile dinaintea referendumului. Cum va bate el străzile și piețele marilor orașe, pe care manifestanții de azi le vor umple din nou pentru a-i aclama diatribele anti-corupție, anti-PSD și anti-Dragnea. Ce cascadă de transmisiuni în direct, ce revărsare de comentatori în studiouri, ce puhoi de știri, zvonuri și speculații... Toate, absolut toate, având în centru zâmbetul prezidențial lăbărțat peste țară.
Însă dincolo de readucerea spectaculoasă în joc a lui Klaus Iohannis, referendumul anti-corupție cu întrebare șchioapă are și un efect pervers, de ricoșeu din mantă: el amână la calendele grecești consultarea populară pentru modificarea Constituției împotriva căsătoriilor homosexuale. Cine își imaginează că vom putea avea două referendumuri într-un an? Iar organizarea simultană a plebiscitului pentru Familie cu cel anticorupție va fi respinsă de președinte pentru că ar altera dezbaterea – argument invocat de toate partidele și cu ocazia alegerilor parlamentare din 11 decembrie. În plus, legea prevede că în aceeași zi pot fi organizate doar un referendum național și unul local. Așadar, cei 3,5 milioane de „fanatici religioși”, cum i-a numit Iohannis, au fost păcăliți și anul ăsta. Până în 2018, este foarte probabil să avem o altă majoritate parlamentară, controlată de președinte, căreia nici prin cap nu-i va trece să deranjeze Bruxelles- ul cu asemenea obrăznicie. A știut Jean-Claude Juncker la summit- ul UE din Malta, luna trecută, de ce i-a aplicat lui Iohannis un pupat apăsat și cleios pe colțul gurii: Das Kind promite!