Klaus Iohannis a ținut o conferință de presă care a născut multe comentarii. O parte dintre ele le-ați putut citi sau auzi și singuri așa că nu o reiau, nici măcar în sinteză, ideile principale. O să mă ocup însă de mesajul transmis prin această conferință de presă. Pentru că el merită analizat, la rece, fără patimă sau culoare politică.
Klaus Iohannis a reușit un lucru important, sfătuit de consilierii săi sau mergând pe instinctul propriu: a dovedit, într-un interval scurt, că el este stăpânul jocului. Mulți au analizat mesajele prezidențiale din perspectiva luptei pentru demiterea șefei DNA și au tras concluzia că președintele Klaus Iohannis s-a situat fără echivoc de partea acesteia. Așa este, numai că eu vă propun o altă perspectivă.
În primul rând, ca să discutăm despre susținerea șefei DNA, eu cred că acolo unde a fost nevoie, Iohannis a nuanțat perfect poziția, chiar și în momentul în care a spus, scurt și răspicat, că nu s-a uitat la înregistrările celebre cu procurorii din "unitatea de elită" de la Ploiești. O să dau un exemplu:
„Asta cu revocarea constat că e o procupare intensă în spaţiul public. Momentan nu văd motive de revocare, dar s-ar putea să existe unele pe care nu le cunosc eu şi pe care le cunoaşte ministrul Justiţiei. În acest caz, domnul ministru al Justiţiei ar veni extrem, extrem de bine documentat dacă ar face o astfel de propunere.
Acum nu cunosc motive de revocare. Cum s-a aflat că nu a existat niciun control la DNA în afara celui din vara anulu trecut, nu a existat nicio discuţie la nivelul DNA, m-ar surprinde ca cvasi-peste noapte să apară motive serioase şi bine fundamentate pentru o ipotetică solicitare de revocare”.
O declarație din care se pot citi pasajele subliniate pentru a înțelege nuanțarea. Aceste inflexiuni ale discursului său mi-au atras atenția încă din seara conferinței de presă, iar ele spun destul de mult despre modul în care judecă situația. Klaus Iohannis nu este un tip de președinte pe care votanții sau politicienii să-l înțeleagă ușor. Are un comportament atipic, care nu se încadrează în matricea clasică, a candidatului venit stânga sau la dreapta. Este un om de centru. Centrul lui. Sunt convins că nu numai votanții și ziariștii nu-l descifrează prea bine, dar chiar și colaboratorii săi apropiați au aceeași problemă. Trebuie să înțeleagă mai mult din ceea ce nu spune, decât din ceea ce spune.
Dar să revenim la semnificația conferinței de presă a Președintelui.
Laura Codruța Kovesi marcase în bătălia pentru supraviețuire câteva puncte importante cu o seară înainte. Nu discut despre minciunile spuse sau greșelile pe care aceasta le-a făcut pe parcursul celor două ore, pentru că ele au importanță doar pentru tabăra anti-Kovesi, ceilalți fiind surzi la orice deviere de la raportarea clasică Kovesi = DNA.
Mai mult, beneficiind de serviciile de copyrighter ale Ioanei Ene Dogioiu, editor la ziare.com, Kovesi lansase câteva sintagme care prin repetare obsesivă dădeau satisfacție aripii radicale.
Festivalul penalilor, mă adresez românilor cinstiți, atac asupra societății, repetase timp de două ore Laura Codruța Kovesi construcțiile simple ale ziaristei căreia i se văd tresele pe umeri, ca să-l citez pe Robert Turcescu, fostul ei coleg.
Părea că asistăm la nașterea unui om politic, a unui star rock, după cum aveam să apară comentarii imediat după conferința de presă-maraton, căci despre cariera de procuror-șef fiind clar că nu mai poate fi vorba în cazul lui Kovesi, în condițiile în care "unitatea de elită" beneficia de suportul ei, în ciuda evidențelor. Mai mult, aripa caporalilor de presă, așa cum îi denumesc eu pe cei obișnuiți să scrie articole pe teme de justiție după metoda copy-paste, primise de la Kovesi combustibil, numai bun ca să aprindă speranțele unui viitor politic. Exprimat destul de clar și cu entuziasm.
Ce putea face Klaus Iohannis în fața valului? Să aștepte încă câteva zile? Poate că era tentant, dar intențiile liderilor USR, care aveau să exprime de două ori ideea de a avea un candidat propriu la prezidențiale, cel mai probabil pe Dacian Cioloș, presiunile pentru o declarație de la Cotroceni care în mod cert ar fi crescut, nemulțumirea crescândă a celor care-i cereau să o apere pe șefa DNA, nu-i lăsau prea mult timp de manevră. Risca să piardă un moment politic important, să devină irelevant în această dispută.
Așa că Iohannis a ieșit într-o conferință de presă. Care a reușit să o facă uitată pe cea a Laurei Codruța Kovesi. Atitudinea sa față de acest scandal a fost clară: a vorbit de asaltul penalilor, așa cum își doreau să audă #REZIST și a anunțat că fiind cel care decide revocarea lui Kovesi, deocamdată nu are motive să o facă. Momentul în care a spus că nu a ascultat înregistrările și nici nu are de gând să o facă intră în aceeași logică. Și-a îmbrăcat din nou geaca roșie! Dacă mai stătea câteva zile, risca să nu o mai găsească în șifonier.
Întreaga prestație a fost dominată de mesajul: EU SUNT CEL CARE DECIDE! Iar decizia nu mi-o poate impune nimeni!
Așa că a adăugat:
„Cu domnul ministru al Justiţiei voi avea în zilele următoare o discuţie. Dacă va fi nevoie voi avea o discuţie şi cu doamna Kovesi. Şi dacă tot va mai fi nevoie este posibil să avem o discuţie şi în trei”
Iar pentru a închide cercul, trebuie spus că un alt moment important a fost acela în care Președintele a anunțat întâlnirea cu premierul Viorica Dăncilă și șeful PSD/președintele Camerei Deputaților, Liviu Dragnea. Scurta sa mențiune a sunat ca o salvă de artilerie.
Imediat comentariile s-au concentrat pe ideea că Iohannis i-a chemat în legătură cu intenția de a cere revocarea lui Kovesi, impunându-și punctul de vedere. Cu atât mai mult cu cât, chemat intempestiv dintr-o vizită în Japonia, ministrul Justiției, Tudorel Toader făcuse o conferință de presă în care (nu) spusese nimic. De stăteai să te întrebi de ce l-au mai chemat de la capătul pământului...
Ca o primă concluzie, Klaus Iohannis a demonstrat într-un interval extrem de scurt că el domină jocul. Față de ambele tabere.
P.S. Dacă vă întrebați de ce ați văzut ziariști atât de diferiți la cele două conferințe de presă, trebuie să știți că cei care scriu despre justiție au fost tot timpul ținuți în plasa rechizitoriilor furnizate preferențial, a "exclusivităților" din dosare date direct de procuror, sau de o convorbire "confidențială" cu Kovesi despre un dosar, asezonate din când în când cu câte un seminar la munte sau la mare. Sau peste Ocean. Pe banii ONG-urilor dedicate eliberării poporului român. O parte din ziariștii prezenți la sediul DNA au făcut parte din câmpul tactic. Unii au rămas acolo. Din aceste motive, cel mai liber ziarist la conferința de presă a lui Kovesi a fost unul care scrie mai mult despre sport, Cătălin Tolontan. La Cotroceni ați văzut ziariști specializați pe Politic, mult mai liberi în gândire și exprimare decât cei prezenți la sediul DNA. Ei nu vor să bage/scoată oameni de la pușcărie. Își fac doar meseria. Așa cum se pricep mai bine.