Nu demult, împinsă de alţii sau îmboldită de ea însăși, Codruţa Kovesi a atacat SIE, pentru că acesta nu oferă Binomului SRI-DNA informaţii despre banii din conturi şi despre averile din străinătate ale corupţilor din România. Momentul, unic în felul său (Codruţa Kovesi e şefa unui Departament al Ministrului Public, nu Ayatolahul Komeni înviat direct în fustă!), mărturisea un analfabetism funciar în ce priveşte rolul şi locul SIE.
Serviciu de Informaţii Extern trebuie să pună la dispoziţia factorilor responsabili, preşedintelui în primul rînd, informaţii şi consideraţii exacte despre diferite evenimente din alte ţări faţă de care România trebuie să reacţioneze, dar mai ales faţă de care trebuie să ia o decizie.
Astfel de momente sînt cele de Criză. Criza din Turcia, înţelegînd prin asta, pe de o parte, tentativa de lovitură de stat, pe de alta, măsurile luate de Recep Erdogan după eşecul loviturii, e un fapt de o importanţă crucială pentru România. Evoluţia situaţiei din Turcia şi îndeosebi evoluţia relaţiilor dintre Turcia şi Uniunea Europeană–SUA vor cere, în chip inevitabil, luări de poziţie mai mult sau mai puţin dramatice din partea României. Pentru ca aceste luări de poziţie sau chiar măsuri să corespundă interesului naţional, Preşedintele Klaus Iohannis trebuie să aibă din partea SIE răspunsuri exacte la următoarele întrebări:
- A ştiut sau nu Erdogan de Lovitura de stat? Dacă a ştiut, înseamnă că eşecul şi-a avut cauza nu în lipsa de inteligenţă a duşmanilor săi, ci în luarea unor măsuri contracarante. Dacă a știut, nu-i exclus ca altădată să nu mai știe. Dacă n-a știut, înseamnă că Armata turcă nu mai e capabilă prin ea însăși să dea o lovitură de stat.
- Cît de departe vrea să meargă Erdogan cu măsurile represive de după Lovitură? Dacă acesta se va mulţumi cu cele de pînă acum, nu e nici o problemă pentru România. Dacă le va escalada, introducînd pedeapsa cu moartea, Uniunea Europeană va trece la sancţiuni. România trebuie să ştie dacă Erdogan merge sau nu mai departe pentru a se pregăti sau nu de sancţiuni.
- Cît de tare sînt neliniştite cancelariile Occidentale de ceea ce se întîmplă în Turcia? Dacă sînt realmente neliniştite înseamnă că se vor înregistra succesiv luări de poziție publică dure faţă de Erdogan. În aceste condiţii, România nu poate rămîne în expectativă. Dacă e vorba de un fel ne facem că mîrîim, atunci România își poate permite să rămînă în expectativă.
- Are de gînd Erdogan să se apropie de Rusia? Dacă da, România trebuie să se detaşeze cît mai repede de politica externă a preşedintelui turc.
- Opoziţia societăţii civile, presa, într-un cuvînt adversarii lui Erdogan din Turcia stau cuminţi acum. Mai au forţa de a reveni şi a-i pune în cale lui Erdogan un fel de Maidan de la Kiev? Dacă da, România trebuie să ştie, pentru că un astfel de scenariu înseamnă că detașarea de Erdogan.
Cam acestea sînt întrebările la care ar trebui să răspundă notele SIE dînd curs rolului şi locului său în statul român. Repet, de corectitudinea informaţiilor şi consideraţiilor SIE despre situaţia din Turcia depinde politica României faţă de o ţară care îi e partener strategic.
La rîndu-mi, întreb:
- A primit şi primeşte Klaus Iohannis răspunsuri din partea SIE la întrebările de mai sus?
- Sunt aceste răspunsuri bazate pe informații de primă mînă sau doar pe lectura presei din Turcia și din alte țări? Dacă da, de ce stă ca mortu-n păpuşoi în cazul Crizei din Turcia?
- Nu le citeşte.
- Nu-l interesează Criza din Turcia, deoarece el are alte bătăi de cap.
- Unde să plece în concediu, de exemplu.
- E prudent, nu se aruncă pînă nu se schiţează politica Marilor Puteri?!