Stefan Hell, laureatul Premiului Nobel pentru Chimie 2014, a primit, ieri, titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului Sântana, judeţul Arad, localitatea sa natală, cu ocazia aniversării a „265 de ani de învăţământ sântănean”
În discursul rostit la liceul unde a făcut primele opt clase, iar care acum îi poartă numele, savantul Stefan Hell şi-a amintit de foştii săi profesori, în special de cel de chimie, despre care a afirmat că „au făcut treabă foarte bună în anii 60- 70”.
Elevul Hell, dintr-a şaptea
Stefan Hell a povestit că a devenit interesat de ştiinţă după ce un dascăl i-a spus că dealul care se vedea pe geamul clasei unde învăţa ar putea intra în penarul său. În clasa a 7-a, profesorul de chimie le-a explicat că nucleul conţine aproape întreaga masă a atomului, deşi era de zeci de mii de ori mai mic. Profesorul a mers lângă banca sa, i-a luat penarul şi i-a zis, arâtând către fereastră: „Uită-te la dealul din Şiria, dacă toţi nucleii din dealul acesta ar fi puşi împreună ar intra cu toţii în penarul tău, dar penarul ar fi atunci tot atât de greu ca dealul”. Elevul Hell dintr-a şaptea a fost fascinant de un penar la fel de greu ca dealul din Şiria. Atunci a înţeles, spune el, că ştiinţele naturale trebuie să fie foarte interesante. Ajuns în Germania, şi-a propus să devină savant pentru că tot acel profesor, îi spusese că trebuie să facă fizică sau chimie.
Plecarea din Sântana
Strămoşii săi au trăit în Sântana începând cu secolul al XIX-lea. Împreună cu părinţii, a emigrat în Germania în 1978. Hell s-a întors pentru prima oară în România după mai bine de 34 de ani, în 2012.
„Când am plecat din Sântana, cu părinţii, cu trenul, era în dimineaţa de 7 aprilie şi aveam 15 ani, credeam că mă voi întoarce în vizită un an sau doi mai târziu, ca majoritatea celor care au plecat din Sântana ca să înceapă o nouă viaţă în Germania. Gândeam aşa, cu atât mai mult cu cât nu aveam rude apropiate în Germania, bunicii din partea mamei mele şi tatălui meu, ca şi rudele şi prietenii rămăseseră toţi în Sântana, până şi câinele, căţelul, pe care îl credeam cel mai inteligent din lume”, îşi aminteşte Hell.
În 2015, Stefan Hell a fost decorat cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare Cruce și a fost sărbătorit la Palatul Elisabeta, unde a primit, în numele Majestății Sale Regelui Mihai I, Ordinul Coroana României în grad de Comandor.
Avea aproape 50 de ani când a revenit în Sântana, având alături soţia şi cei trei copii. „Staţia de tren de unde am plecat în anii ’70 a rămas tot acolo şi poate e doar o impresie, dar mi s-a părut că am văzut chiar unele dintre trenurile de pe atunci”.
Un școlar inteligent şi harnic
La festivitatea de ieri au participat doi dintre profesorii care i-au predat laureatului Nobel în primii ani de şcoală. Proful de limba română, Nicolae Buptea, îşi aminteşte de un elev modest şi bun la învăţătură, dar şi de mama acestuia „care a fost învăţătoare la şcoala noastră şi era o femeie foarte ambiţioasă, voia să-şi conducă băiatul să facă şcoală şi să realizeze ceva în viaţă, de aceea s-a ocupat de el foarte mult şi rezultatul este Premiul Nobel, care ne onorează şi pe noi şi pe el, la gândul că am fost unul dintre cei care l-am condus în şcoală”,
Romeo Trif i-a fost profesor de geografie între 1976-1977, îl cunoaşte foarte bine şi pe tatăl său: „Cheia succeselor pe care le-a realizat în domeniul ştiinţific este corectitudinea, este ambiţia şi a pus problemele profesionale înaintea intereselor personale”.
În biblioteca personală, Stefan Hell are câteva cărţi de literatură românească, între care poezii ale lui Mihai Eminescu, din care citeşte uneori.
Cine este Stefan Hell
Fizicianul german Stefan Hell, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie pe 2014, s-a născut în data 23 decembrie 1962, la Arad. A copilărit la Sântana, judeţul Arad, unde a urmat cursurile şcolii elementare între anii 1969 şi 1977. În anul 1977 a fost admis la Liceul Nikolaus Lenau din Timişoara, ale cărui cursuri le-a urmat până în 1978, când a emigrat cu familia în Republica Federală Germania. Este director în Institutul Max Planck de Chimie Biofizică din Göttingen. În anul 2014 a primit Premiul Nobel pentru Chimie, împreună cu Eric Betzig şi William E. Moerner, „pentru dezvoltarea microscopiei fluorescente cu super-rezoluţie”.