Așteptată cu nerăbdare după două convorbiri telefonice directe și nenumărate mesaje bilaterale pe canale diplomatice, vineri s-a consumat și întâlnirea dintre Cancelarul german Angela Merkel și președintele SUA, Donald Trump.
Și cele mai optimiste așteptări din partea susținătorilor conservatori sau doar a apărătorilor de conjunctură ai lui Donald Trump s-au ruinat. Întâlnirea a trădat cu asupra de măsură, dincolo de tot ceea ce puteau machia echipele din administrația Casei Albe și cele de PR, inadecvarea, nepotrivirea și completa necunoaștere a lumii internaționale de către Donald Trump.
Președintele american a fost pregătit pentru întâlnire, asta e clar. A avut briefingurile necesare și a știut temele de abordat. Mai mult, a avut texte scrise pe care le-a citit sau redat cu mai puțină sau mai multă acuratețe. Însă, atunci când a fost în față fără script, egal cu sine însuși, caracterul, egoul și lipsurile nemachiate din educație au răbufnit. Ceea ce e și mai grav, am vaga impresie că întâlnirea cu Angela Merkel a relevat în plus și faptul că Președintele Trump însuși își realizează, în sfârșit, inadecvarea și lipsa de pregătire, fie și prin diferența de greutate strategică, ușurința și cunoștiințele ilustrate de Cancelarul german, unul din veteranii politicii mondiale. Iar acest lucru nu-l face neapărat mai retractil, mai rezervat sau mai înclinat să învețe dosarele, ci doar mult mai nervos și complet nepoliticos - episodul cu refuzul de a strânge mâna Cancelarului în Biroul Oval a făcut epocă într-o presă deja ostilă președintelui Trump.
Limbajul trupului e mai mult decât relevant la aceste întâlniri, inclusiv la conferința de presă. În toate întâlnirile față în față, Trump, obișnuit să fie poltron, dominant și gălăgios, sigur pe sine, schimbă alura cu cea a băiatului nervos că nu poate domina, iar furia pare să fie formula de adaptare personală la un episod al unei întâlniri fundamental neplăcute, în care a fost dominat și nu a avut argumente în fața unui lider european cu o altă viziune despre lume, și femeie pe deasupra, care l-a dominat prin cunoaștere, abilități politice și forța intrinsecă. O situație cu care multimiliardarul nu era obișnuit, pe care o resimte dureros în aceeași săptămână în care a întâlnit ministrul saudit al Apărării, un politician și tânăr, și rasat, și educat, și de câteva ori mai bogat decât el însuși, și dintr-un Orient Mijlociu ce pare îndepărtat și exotic dar care pare mai cunoscător al resorturilor interne ale Americii și mecanismului de funcționare al establishmentului american.
Marea problemă rămâne puținătatea de cuvinte, eventual superlative absolute, pe care le utilizează Președintele American când se exprimă liber. Și lipsa de conținut a mesajelor sale când e singur, fără punctajul din față. Comportamentul său în asemenea momente trădează dificultatea de a-l gestiona și eforturile administrației sale și a grupului de consilieri în a-l menține la nivelul potrivit de concentrare și a-l pune să spună ceea ce trebuie. America are o problemă, dar și lumea întreagă are o problemă, și e prima oară când trebuie să recunosc și eu că m-am înșelat: am presupus capacitatea de educare a lui Trump și dorința sa de a învăța, regăsesc astăzi doar încăpățânare, voință, și prea puține progrese în partea de cunoaștere și capacitate instruită de decizie.
Donald Trump se așează, în rând cu toți ceilalți populiști și lideri politici anti- sistem, în lungul șir al nepotriviților. Lipsa de educație în materie, absența culturii de bază și a preocupărilor în materie de guvernare și politică externă de pe parcursul întregii sale vieți amenință să-i tareze fundamental mandatul. Văzându- l lângă doamna Merkel, mi l-am imaginat lângă Mohammad Bin Salman Al Saud, Ministrul Apărării și al doilea în linia succesiunii la coroană după tatăl său, regele Salman al Arabiei Saudite, dar mai ales alături de Vladimir Putin. Un adevărat dezastru! Un președinte instinctual, puternic și iute la mânie e un risc major nu numai pentru Statele Unite, ci pentru întreaga lume liberă. Iar schimbarea de natură anarhică a lumii prin distrugerea instituțiilor și relațiilor tradiționale vine simplu, mai mult din necunoaștere decât din dorință.
Despre conținutul discuțiilor, ar fi puține de spus. „NATO e bun” scrie în lista scurtă de mesaje ale lui Trump, e o idee bună pregătirea forței de muncă pe viitor, pe model german. În rest, sunt diferențe majore în privința comerțului, a modului de abordare a Rusiei, a imigrației, a competiției economice pe care Trump o resimte exact din partea aliaților săi strategici, între care și Germania. Iar dominația completă a întâlnirii de către doamna Merkel s-a tradus în mesajul pe Twitter a lui Trump după plecarea Cancelarului german, Președintele American scriind că Germania datorează bani SUA pentru apărarea sa. O răutate gratuită, care miroase mai degrabă a răzbunare de copii, acoperită imediat într- un noian de reacții și explicații pe toată linia, pentru a diminua efectul unui asemenea mesaj. Mă întreb acum oare cum arată o discuție a lui James Mattis cu Președintele Trump, pe teme concrete de decizie în intervenții militare majore. Cunoscându-l pe generalul Mattis, ma rog să aibă tăria și răbdarea să rămână, totuși Secretar al Pentagonului.