Iranul a devenit cel mai mare dușman al Administrației Trump, în urma ingerințelor excesive și extensive în Orientul Mijlociu, de pe poziții sectare șiite anti-sunnite și de pe cele de putere regională, în confruntarea cu Arabia Saudită. Dar Iranul sfidează și întreg Occidentul prin programele sale balistice și exercițiile masive care amenință și blocarea Strâmtorii Ormuz, pe unde trec două treimi din comerțul global cu petrol al lumii.
Potrivit Oxford Economics, sancțiunile aplicate odată cu intrarea în vigoare a decretului american de retragere a SUA din acordul nuclear iranian au determinat o prăbușire a creșterii economice iraniene de la 4,1% la 2,3% în mai, și anul viitor, în 2019, este anunțată o recesiune de 3,7%. Deja se înregistrează o prăbușire a monedei naționale, rialul, în timp ce doar prima fază a sancțiunilor, intrate în vigoare la 7 august, a produs proteste în bazarul din Teheran, una din cele mai sensibile și profunde indicații a stării de spirit locale. E vorba doar despre faza în care sunt blocate tranzacțiile cu dolari, comerțul cu aur și metale prețioase, industria automobilistică și a asigurărilor datoriei suverane, cu precădere.
A doua fază a sancțiunilor, ce împing literalmente Iranul în recesiune gravă, intră în vigoare la 5 noiembrie și vizează cu precădere industria petrolieră și exporturile de petrol, coloana vertebrală a veniturilor și economiei iraniene. Impactul estimat inițial de Oxford Economics era mai redus decât cel al sancțiunilor originare, din 2011, dar revizuirea de astăzi e mult mai pesimistă și anunță o situația mult mai gravă. Deși multe state doresc să menține acordul, aplicarea concretă a acestui deziderat e greu de preconizat. Mai ales că nu există o strategie posibilă de ocolire a sancțiunilor americane de către ceilalți semnatari ai acordului nuclear și continuarea comerțului cu petrol.
China, primul importator de petrol iranian, a respins în august cererea de a achiziționa petrolul din altă sursă, Arabia Saudită, în locul cantităților luate din Iran, însă acordul final cu SUA e necunoscut astăzi, în clauze speciale acceptate și realități ale aplicării pe teren. Le vom afla după noiembrie. India, al doilea importator de petrol din Iran, așteaptă acordul american pentru o clauză suspensivă care să-i permită să ia jumătate din petrolul de până acum. Statele europene se conformează solicitării americane, așa cum au făcut-o și în prima etapă a sancțiunilor, deoarece nu au mecanisme alternative de garantare comunitară a protecției în fața sancțiunilor americane. În același timp, Coreea de Sud se va conforma solicitărilor, cu precădere din cauza marii dependențe de SUA, și va tăia complet importurile de petrol iraniene.
Nu este de așteptat o schimbare peste noapte a comportamentului iranian în Orientul Mijlociu, în Siria, Irak sau Yemen. Din contra: Teheranul anunță că intervenția sa a scăpat lumea de Daesh autointitulat Stat Islamic. Nici nu e de așteptat că vor urma schimbări puternice ale politicii externe sau că se va înregistra vreo revoltă cu schimbarea regimului politic în interiorul Iranului. Nici pe departe însă sancțiunile sunt dureroase, situația internă este sensibilă și întreaga presiun e se exportă în domeniul militar. Teheranul a amenințat cu reluarea programului nuclear și a trecut la perfecționarea sistemului balistic și de armament de ultimă generație.
Iranul a anunțat planurile de reluare și amplificare a capacității sale balistice și a rachetelor de croazieră, în același timp vizând achiziția de avioane moderne și submarine, potrivit agenției IRNA. Cercetarea și dezvoltarea iraniană sunt considerate importante și capabile să ofere avioanele de generația următoare dar și vasele și submarinele cu rază lungă de acțiune, potrivit Ministerului iranian al Apărării. Se vorbește despre un nou sistem de propulsie pe apă și despre avioanele de luptă Kowsar, de producție locală, care sunt vizate. În paralel, continuă exercițiile militare cu 150.000 de luptători ai milițiilor Basij, apoi exercițiile tradiționale ce marchează începutul războiului iraniano-irakian, dar și exerciții navale masive, în strâmtoatea Ormuz, prin care Teheranul asigură că poate controla siguranța prin strâmtoare și în Golful Persic, amenințând totodată cu blocarea traficului.
Nici pe dimensiune diplomatică lucrurile nu stau foarte bine. Iranul a respins orice tip de negociere – propusă de francezi – în legătură cu viitoarele planuri nucleare ale Teheranului, după părăsirea acordului nuclear de către SUA. O vizită a ministrului adjunct din Foreign Office-ul britanic, Alistar Burt, s-a rezumat la aceleași solicitări ca Europa să-și asume costuri și să dea garanții că va continua achizițiile de petrol după intrarea în vigoare a sancțiunilor americane, la 5 noiembrie, nu numai susținere politică și de imagine. Celelalte teme bilaterale, între care cetățenii cu dublă cetățenie arestați în Iran, nu au avut sorți de izbândă. Iar nervozitatea iraniană crește.
Statele Unite au jucat unilateral, la risc mare, acordul nuclear cu Iranul. Teheranul a devenit dușman în tot Orientul Mijlociu, iar reechilibrarea relației este problematică. Donald Trump dorește renegocierea acordului nuclear, în timp ce Iranul dorește să evite constrângerile pe seama celorlalți semnatari care au rămas în acord, state europene, China și Rusia, după găsirea modalităților de export ale petrolului ocolind sancțiunile americane. Situația internă în Iran nu e deloc roză iar perspectivele nervozității excesive și ale reacțiilor necugetate este tot mai probabilă. Un joc la risc maxim, cu un posibil câștig important, dar și cu o catastrofă iminentă dacă încrâncenarea și încăpățânarea domină politica iraniană internă și, totodată, pe cea a SUA.