Dosarul din instanță a omului de afaceri Puiu Popoviciu scoate la iveală noi amănunte despre felul în care această cauză a avut o traiectorie bizară. Astfel, site-ul luju.ro, susține că magistratul Bogdan Tudorache a omis să pună pe masă și valoarea prejudiciului creeat și că după ce a pronunțat condamări grele în acestă cauză, Puiu Popoviciu fiind condamnat la o pedeapsă de 7 ani de închisoare, ”baletează de 25 termene să scoată un prejudiciu, dintr-o postura de vădită incompatibilitate”. Concret, latura civilă a cauzei a fost disjunsă de latura penală, încălcând, în acest fel, Codul de Procedură Penală. Mai mult, site-ul luju.ro sesizeză CSM și Inspecția Judiciară cu privire la felul în care a fost judecată acestă cauză complexă, atrăgând atenția că România ar pute fi din nou condamnată la plata unor sume uriașe drept despăgubiri.
Iată argumentele puse în discuție de luju.ro:
Lumeajustitiei.ro atrage atenţia CSM şi Inspecţiei Judiciare asupra situaţiei pe care o apreciem extrem de gravă în care se află dosarul “Puiu Popoviciu – Băneasa” în care omul de afaceri a fost executat de judecătorul Ion Bogdan Tudoran (foto) de la Secţia I penală a Curţii de Apel Bucureşti, la 7 ani de închisoare, alături de alte persoane, printre care enumerăm pe rectorul USAMV Ion Alecu şi fostul şef al DGIPI Cornel Şerban.
Prin sentinţa penală nr. 115/F din 23 iunie 2016 (dosar 9577/2/2012) judecătorul Bogdan Tudoran a condamnat toţi inculpaţii trimişi în judecată de procurorul DNA Nicolae Marin, şi a dispus disjungerea laturii civile, pe care a rămas să o soluţioneze până în ziua de azi, fără să ajungă la un rezultat deşi, culmea, între timp, cazul a fost judecat definitiv în apel de Înalta Curte, care a menţinut condamnările inculpaţilor, e drept cu mici reduceri a cuantumului pedepselor, fără să ia la rândul ei în calcul lipsa soluţionării laturii civile.
Situaţia este de neînţeles în condiţiile în care pentru infracţiunea de abuz în serviciu, care este o infracţiune de rezultat, lipsa prejudiciului echivalează cu absenţa unuia dintre elementele constitutive ale infracţiunii. Mai mult, temeiurile legale invocate de judecătorul Bogdan Tudoran (art. 25, alin. 5 Cpp raportat la art. 379 alin 5 Cpp) nu stau în picioare pentru că ambele texte de lege conţin sintagma ”Instanţa se pronunţă prin aceeaşi hotărâre şi asupra laturii civile”.
Iată fragmentul relevant din mînuţă sentinţei pronunţate de judecătorul Tudoran în dosarul 9577/2/2012 al CĂ Bucureşti:
“Sentinţa penală nr. 115/F/23.06.2016: Condamnă pe... (…) ... În temeiul disp. art.25 alin.5 Cod procedura penală, rap. la art. 397 alin.5 Cod procedura penală, lasă nesoluţionată latura civilă a procesului penal şi disjunge cauza sub acest aspect. Menţine măsurile asigurătorii dispuse în cauza prin ordonanţă procurorului din dată de 17 iulie 2012 prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurător pe bunurile imobile aparţinând inculpaţilor Alecu loan Niculae, Popoviciu Gabriel-Aurel, Diaconescu Ştefan, Bejenaru Andrei Mihai, Toader Gabriel-Răzvan, Minea Lizeta şi Petrulian Gheorghe... Cu apel. Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 23 iunie 2016.”
Judecătorul Bogdan Tudoran joacă tiribombă de 25 de termene pe “prejudiciul” disjuns
În practică judiciară, s-a statuat că în cazul infracţiunilor de prejudiciu, prin hotărârea penală care se pronunţă se decide şi asupra prejudiciului. Asta pentru că nu poate există infracţiune de rezultat, dacă nu există prejudiciu.
Este adevărat că art. 26 Cod procedura penală (neinvocat în mînuţă sentinţei) prevede că instanţa poate dispune disjungerea acţiunii civile atunci când soluţionarea acesteia determina depăşirea termenului rezonabil de solutionale a acţiunii penale, dar cum poţi condamnă pe cineva înainte să stabileşti prejudiciul, în condiţiile în care dacă s-ar ajunge la un verdict de inexistentă a prejudiciului, efectual ar fi achitarea?!? Iar în acest caz, repetăm, sentinţa de condamnare a rămas definitivă la Înalta Curte, instanţa care la rândul ei – în august 2017, deci la un an de la sentinţa de condamnare – nu a pus niciun preţ pe asigurarea dreptului la un proces echitabil prin stabilirea adevărului juridic înainte că nişte oameni să fie aruncaţi în închisoare.
Revenind la disjungerea laturii civile, care se judecă în prezent în dosarul 4445/2/2016 al CĂ Bucureşti – cu termen la 11 octombrie 2017 - de către acelaşi judecător Bogdan Tudoran, se observă că acesta se află într-o postura dubioasă, şi credem noi de vădită incompatibilitate deoarece:
- din iunie 2016 când a pronunţat sentinţa de condamnare şi până în prezent (15 luni) se dovedeşte incapabil să soluţioneze latura civilă, în condiţiile în care dosarul i-a fost repartizat din 2012 şi a mai avut aproape 4 ani înainte să soluţioneze problema. Cu alte cuvinte, de 5 ani, Tudoran nu a soluţionat latura civilă;
- Tudoran nu a făcut pe latura civilă decât să respingă toate expertizele favorabile acuzaţiilor, menţinând pe raportul de constatare tehnico ştiinţifică al expertului DNA (angajatul acuzării), care nu poate fi proba acceptată dacă este contestată;
- au trecut 25 de termene de când a disjuns latura civilă şi se comportă că şi când nu ştie ce să facă;
- la 16 ianuarie 2017 a respins cereri de scoatere din cauza a unor părţi civile precum Ministerul Finanţelor Publice şi USAMV, cereri legate de existenţa prejudiciului în sine;
- deşi a fost recuzat în repetate rânduri, judecătorul Tudoran nu a înţeles să se abţină, deşi s-a pronunţat în cauza dând condamnări cu închisoarea pe infracţiuni de rezultat, în condiţiile în care subzistă bănuiala legitimă că poate avea interesul să se ajungă cu orice preţ la existenţa unui prejudiciu, pentru a-şi justifică propria hotărâre de condamnare anterioară;
- ce şanse au acuzaţii, care au susţinut constant că nu există niciun prejudiciu să aibă parte de o dreapta judecată în condiţiile în care deja au fost condamnaţi?
Surse judiciare ne-au informat că în acest dosar, orice magistrat va ajunge să soluţioneze la final latura civilă, există interese foarte puternice în sistem că să se reţină prejudiciul cu orice preţ, pentru a se justifică hotărârea de condamnare rămasă definitivă. Pentru că o hotărâre care ar constată lipsa prejudiciului ar putea duce la tragerea la răspundere a judecătorilor Curţii de Apel Bucureşti şi Înaltei Curţi care au băgat un lot întreg de oameni în închisoare.
Acest dosar are toate şansele să genereze o nouă condamnare a statului român la instanţele internaţionale. Există poziţii ferme ale unor avocaţi de renume (fostul şef al FBI Louis Freeh), precum şi documente oficiale ale statului român şi expertize furnizate de firme de audit de renume, care atestă că statul român nu doar că nu a pierdut nimic din asocierea Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară (USAMV) cu firma Băneasa Investments în asocierea vizând cele 220 de hectare pe care s-a edificat complexul comercial Mall Băneasa, ci dimpotrivă statul a câştigat peste 800 milioane de dolari, adică de patru ori mai mult decât valoarea terenului; în plus s-au creat 20.000 locuri de muncă şi au fost aduse în România companii internaţionale de prima mărime.
Amintim că fostul director al FBI, Louis Freeh, în prezent avocat al lui Puiu Popoviciu (aflat în Anglia în procedura de extrădare care are toate şansele să fie respinsă) a declarat public despre acest caz:
“Sunt profund dezamăgit de recentă decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României cu privire la condamnarea omului de afaceri român Gabriel Popoviciu la 7 ani de închisoare. Această sentinţa nu este susţinută nici de fapte, nici de lege. În iulie 2016, am fost însărcinat să coordonez o evaluare independenţa privind condamnarea domnului Popoviciu de către Curtea de Apel Bucureşti. Am efectuat această evaluare cu ajutorul unei echipe de procurori federali experimentaţi şi foşti agenţi speciali ai FBI, dintre care unul vorbeşte fluent limba română.
Echipa noastră a analizat temeinic dovezile prezentate împotriva domnului Popoviciu la proces, inclusiv documentele depuse la dosar şi interceptările conversaţiilor sale. Această evaluare a identificat numeroase nereguli factuale şi juridice în procesul împotriva domnului Popoviciu. De exemplu, martorul principal al acuzării, care a încercat în mod repetat, dar fără succes, să-l facă pe domnul Popoviciu să facă declaraţii care să-l incrimineze, înregistrând pe ascuns convorbirile, a recunoscut în instanţa că nu a fost mituit de domnul Popoviciu - cu presupusă mită, constând în două sticle de lichior şi materiale promoţionale (cum ar fi un stilou, un notebook şi calendare). Fostul ministru al Educaţiei, precum şi alţi martori, au mărturisit că terenul din Băneasa nu a fost niciodată în proprietate publică şi, prin urmare, parchetul nu poate susţine acuzaţia legală de abuz în serviciu. Multe alte deficienţe grave de fapt şi de drept, incompatibile cu principiile fundamentale ale statului de drept, au fost, de asemenea, subliniate în raportul meu. Sper că instanţele şi autorităţile vor reexamina acest caz şi vor decide că, pentru a înfăptui justiţia şi respectă statul de drept, este necesară o altă soluţie în acest caz”.