Cine susține că nu mai există o criză a imigranților, se înșală amarnic. Aceasta este părerea ziaristului american Stephan Smith, specialist în problemele Africii. Ziaristul, care a petrecut ani lungi pe continentul negru, susține că liniștea e temporară. “Unii spun că nu mai avem o criză a imigranților, pentru că numărul lor a scăzut până la nivelul dinainte de 2015. Dar asta se întâmplă pentru că Europa plătește Turciei să blocheze exodul sutelor de mii de imigranțicare se află pe teritoriul acestei țări. Mai mult, Italia a negociat în secret o înțelegere cu șefii diferitelor miliții libiene, iar acorduri au fost semnate și cu Omar Bashir din Sudan, deși acesta este urmărit de instanțele penale internaționale.”
Nici găsirea unei soluții politice în Siria, Irak și Afganistan nu va slăbi presiunea imigrației spre Europa. În opinia lui Stephan Smith, cea mai mare amenințare vine din zona Africii. “Presiunea demografică duce, în cele din urmă, la emigrație. De aproape un secol, Africa are cea mai rapidă creștere demografică din întreaga istorie a umanității. Populația continentului a crescut de la 130 de milioane în 1930 la 1,3 miliarde acum și va ajunge la 2,3 miliarde în 2050. Peste 30 de ani,însă, populația Europei va scădea la 450 de milioane, cu 50 de milioane mai puțin decât acum, pentru că Europa îmbătrânește și se depopulează. Prin contrast, Africa este tot mai tânără. Pe la mijlocul acestui secol, un sfert din populația mondială, estimată să ajungă la 10 miliarde, va fi africană. Africanii vor reprezenta tineretul lumii, dat fiind că și Asia, și America Latină, vor îmbătrâni. Deja, astăzi, 40 la sută din africani au vârste sub 15 ani! Și, între momentul de față și anul 2100, trei din patru copii care se nasc în lume va fi născut la sud de Deșertul Sahara“. Potrivit ziaristului american, nu războiul îi determină pe oameni să plece, ci standardul de viață din Occident, cheltuielile uriașe pe care țările occidentale le fac pentru servicii sociale. „Paradoxal, imigranții, în marea lor majoritate, vin din țările care sunt speranța Africii, precum Senegal, Ghana, Coasta de Fildeș, Nigeria sau Kenya. Restul pleacă din țări care sunt în război deschis sau din țări dictatoriale, cum ar fi Sudan, Somalia sau Eritreea. Țările aflate în curs de dezvoltare sunt cele care creează emigrațiw, nu Africa subdezvoltată. Acești emigranți sunt în stare să adune în țările lor o averea care le este cerută (de traficanți n.r.) 2-3000 de euro, ceea ce echivalează cu venitul anual în multe țări din Africa Subsahariană. Ei pleacă pentru o viață mai bună pentru ei și copiii lor. Pe de altă parte, cei care muncesc toată ziua ca să-și asigure cât de cât existența, nu au timp nici să afle cum merg lucrurile, nici bani să intre în combinație.” Paradoxal, Stephan Smith crede că o Africă prosperă va determina o accentuare a valului de imigranți. Citiți-i argumentele și veți vedea într-o altă lumină propunerea lui George Soros ca Europa să investească miliarde de euro în dezvoltarea țărilor din Africa de Nord și Orientul Mijlociu pentru a mai potoli exodul. „Când Africa va reuși să devină prosperă (...), mari mase de africani vor avea la dispoziție mijloacele de a face călătoria (spre Europa n.r.). Acest prag de prosperitate nu a fost atins, dar mișcarea a început. În linii mari vorbind, de-a lungul ultimilor 10 ani, 200 de mii de locuitori din zona Subsahariană au ajuns în fiecare an în Europa. Au fost mai mulți în 2015, anul record al migrației, deși numărul lor n-a fost atât de important, dat fiind exodul din Siria și Afganistan. Africanii au fost pur și simplu absorbiți de ușile deschise ale Europei.” Cât privește motivele umanitare pentru care Europa ar trebui să primească imigranții care traversează Mediterana cu brațele deschise, concluzia ziaristului american este tranșantă. "Cred că este lipsit de onestitate cine descrie situația de parcă Fortăreața Europa ar transforma Mediterana într-un cimitir sau de parcă ar avea loc un genocid tăcut. Imigranții africani își asumă un risc calculat, cu din ce în ce mai multă încredere, trebuie spus, pentru că ei contează din ce în ce mai mult pe ONG-urile umanitare care îi pescuiesc și îi duc în Europa. Și traficanții își pun speranța în aceste ONG-uri, îngrămădind din ce în ce mai mulți imigranți pe vase șubrede, chiar dacă acest fapt crește riscurile.” Mai mult, spune Stephan Smith, riscul ca un imigrant să se înece în Mediterana e oricum mai mic decât cel pe care îl înfruntă la naștere o femeie din Sudul Sudanului.