După al doilea război mondial, pentru a contracara amenințarea sovietică, democrațiile occidentale, prin elitele lor politice și cele economice, au pus bazele unui așa-zis stat al bunăstării universale.
Practic, societatea era așezată pe trei piloni- democrație, bunăstare și capitalism. Astfel, clasele muncitoare au început să primească, direct sau indirect, o parte semnificativă din profitul realizat prin munca lor, devenind cointeresate să apere statul împotriva unei eventuale invazii sovietice sau a unei insurecții comuniste.
Pentru marxiști, însă, faptul că proletariatul a abandonat lupta de clasă a fost considerat o trădare. Mai mult, fără muncitori nu mai aveau nicio spereranță că vor câștiga vreodată puterea. Aici a intervinit însă marea descoperire a filosofilor neo-marxiști cunoscuți ca Școala de la Frankfurt.
Ei sunt primii care au susținut că o „alianță a victimelor” poate înlocui proletariatul în lupta pentru o societate progresistă, egalitară, din care niciun grup să nu fie exclus...
Aplicațiile politice ale acestei teorii au încântat cercurile marxiste din universități, dar și marea finanță, dornică să exploateze această nouă ideologie care le punea averile la adăpost, ba îi dădea și șansa să-și impună regulile majorității în numele acestui umanism nebulos.
Marea problemă era că minoritățile frustrate fie din punct de vedere național-rasial, fie sexual, nu erau suficient de puternice numeric pentru a răsturna o ordine socială susținută de marea masă a cetățenilor. Aici au acționat foarte viguros neo-marxiștii-mai întâi prin revoluția sexuală, mai apoi prin încurajarea imigrației.
Despre revoluția sexuală și ingineriile sociale prin care minoritățile sexuale și-au câștigat mai întâi drepturile legitime (acela de a nu fi trimiși la închisoare pentru orientarea lor și a-și putea duce viața după cum doresc) și mai apoi supra-drepturi (acela de a face prozelitism pe calea educației sexuale în școli) am tot scris în ultima vreme.
De aceea, astăzi am să mă refer la problema migrației. Cine a urmărit dinamica vieții universitare din Occident în anii 2000, știe deja- ideea că „diversitatea” etnică și rasială este un lucru bun pentru societate a fost mai întâi un postulat academic, mult înainte ca imigrația să atingă proporțiile din ultimii ani.
Un postulat academic fără nicio bază reală, după cum avea să arate un studiu realizat în anul 2006 de profesorul Robert Putnam de la Harvard, a cărui echipă a făcut interviuri cu 30 000 de persoane din 41 de comunități americane. Rezultatele l-au speriat până și pe coordonatorul cercetării, care a preferat să ascundă câțiva ani studiul, până a găsit un mod „progresist” de a interpreta rezultatele.
Datele brute ale cercetării indicau că o comunitate, cu cât este mai pestriță din punct de vedere etnic și rasial, cu atât cei care o compun sunt mai puțin încrezători în vecini, cu atât mai puțin sunt dornici să lucreze voluntar sau să facă donații pentru îmbunătățirea vieții în comunitate.
Ba, mai mult, diversitatea aducea cu sine o participare mai slabă la vot și o neîncredere din ce în ce mai mare în liderii comunității. În concluzie, Putnam a arătat că oamenii din comunitățile atinse de diversitate tind să nu aibă relații cu vecinii, indiferent de culoarea pielii, să se retragă din prietenii apropiate și să se aștepte mai ales la lucruri rele din partea vecinilor și a liderilor comunității, să facă mai puțin voluntariat, să doneze mai puțin.
Ca să mai îndulcească puțin pilula, Putnam, un progresist adevărat, a declarat că pentru a combate deteriorarea acestui „capitalului social” solidaritatea comunităților americane, e nevoie de programe de educație și integrare pentru a depăși efectele negative ale diversității.
Ba, mai mult, a spus că așteaptă cu nerăbdare momentul în care comunitățile europene vor renunța să se definească drept "franceză", "britanică", "germană" în favoarea unei "identități mai cuprinzătoare", care să includă și milioanele de imigranți non-europeni.
Când se va instaura pe Pământ societatea ideală la care visează tot progresistul de pe mapamond, e greu de spus. Deocamdată, în Occident lucrurile par să se degradeze pe zi ce trece, iar oamenii, sătui de tiradele despre fraternitatea universală și îngroziți de ceea ce se întâmplă cu viața lor, tind de multe ori să îmbrățișeze soluții radicale.
O dovedește recentul atac împotriva imigranților din orașul german Bottrop. Numai că violența nu rexolvă nimic, Cei care atacă oameni nevinovați, indiferent de religie sau culoarea pielii, nu fac decât să destabilizeze și mai tare o societate aflată într-un moment de mare cumpănă.