Tovarășul Ion Iliescu poate să doarmă liniștit. Nimeni nu îl mai trage la răspundere pentru sângele vărsat în decembrie 1989. Sub mandatul procurorului general Tiberiu Nițu, care a tras și el în timpul Revoluției, dosarul rămâne mușamalizat.
Înalta Curte de Casație și Justiție a respins plângerea depusă de Asociația 21 Decembrie 1989 împotriva deciziei procurorilor militari de clasare a dosarului Revoluției. Este foarte puțin probabil, în aceste condiții, să-i mai vedem pedepsiți pe criminalii Revoluției.
Marea „realizare” a mandatului domnului Tiberiu Nițu la șefia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este mușamalizarea dosarului Revoluției din 1989.
Eu nu cred că e o coincidență faptul că sub mandatul acestui personaj, care a tras el însuși în timpul evenimentelor din decembrie 1989, s-a bătut în cuie soarta acestui dosar. La fel cum nu este o întâmplare că Nițu a ajuns șeful Parchetului General la propunerea PSD.
Și mai e o coincidență foarte bizară cu acest dosar.
Din păcate, în primul rând pentru cei care își plâng morții, crimele Revoluției vor rămâne nepedepsite în fața legii, deși ele nu sunt cu autor necunoscuți. În fața istoriei și în tribunalul opiniei publice, Ion Iliescu și camarila care a confiscat Revoluția, la comanda Moscovei, poartă răspunderea pentru cei uciși după fuga lui Nicolae Ceaușescu.
Dacă te uiți numai la informațiile certe despre Revoluție și te lași ghidat de faptele necontestabile, este ușor să deduci pentru ce a curs atât de mult sânge în România, în 1989.
Este un fapt indubitabil ca până la fuga lui Ceaușescu au murit 126 de persoane și după fuga acestuia numărul morților a crescut de aproape zece ori.
Cei 126 de români uciși până în momentul când Ceaușescu a pierdut puterea sunt în răspunderea dictatorului, care a fost și executat. Însă, după ce acesta a pierdut orice control asupra României, nu mai trebuia să moară nimeni în țara asta.
Pentru ca gașca lui Ion Iliescu să preia controlul, la comanda Moscovei, și să-i lichideze pe cei care puteau să-i stea în cale, s-a produs diversiunea criminală a teroriștilor care atacă Revoluția.
Astfel, după 22 decebrie 1989 au mai murit 978 de români și s-a dublat numărul răniților. Niciun terorist nu a fost identificat. Au fost uciși însă cei care contribuiseră la curățarea Armatei Române de spionii cu care KGB își exercita controlul. Erau oameni foarte periculoși pentru că puteau furniza publicului dovezile legăturilor cu Rusia ale celor care confiscaseră Revoluția din 1989.
Moscova prelua iar România și era nevoie să dispară cei care îi cunoșteau rețeaua de agenți. Pentru a masca aceste execuții au murit sute de români nevinovați.
Ceaușescu a fost urgent executat, printre cei care au făcut parte din plutonul de execuție fiind și procurorul Dan Voinea, magistrat care avea apoi să cerceteze Dosarele Revoluției. Voinea a întocmit rechizitoriul pe baza căruia cei doi au fost condamnați la moarte și executați, în 25 decembrie 1989. Mereu m-am întrebat în ultimii 26 de ani de ce exact domnul Voinea a primit dosarul. E o coincidență foarte ciudată.
După două zile, în 27 decembrie 1989, Ion Iliescu anexa România la Rusia în biroul ambasadorului URSS de la București, Evgheni Tiajelnikov.
Chiar dacă acum opinia publică îl privește pe generalul Voinea ca pe un erou pozitiv, care a încercat să aducă în fața legii pe criminalii Revoluției, nu poți să nu te întrebi cum de exact la el au ajuns aceste dosare?
Cum de exact procurorul care a făcut parte din plutonul de execuție al lui Ceaușescu, la comanda lui Ion Iliescu, a ajuns să se ocupe de dosarele crimelor Revoluției? Ion Iliescu cunoaște adevărul, dar nu îl va spune niciodată. Fapt este că dosarul la care a lucrat Dan Voinea nu are nicio finalitate judiciară și vinovatul principal a scăpat.
Fiți dumneavoastră jurați, în tribunalul opiniei publice, și emiteți o sentință, după ce priviți aceste fapte de necontestat!
Eu știu sentina de câțiva ani buni.
Ese cert că, după 26 de ani, cel mai mare criminal al istoriei noastre recente, personaj responsabil de moartea a aproape 1.000 de români, scapă fără să fie tras la răspundere. E cert că Iliescu a scăpat sub mandatul unui procuror general care el însuși a tras în timpul Revoluției. Și este la fel de cert că dosarul de care a scăpat Iliescu a fost întocmit de procurorul acuzator din procesul-execuție al cuplului Ceaușescu.
Pentru România este o rușine națională să fie o țară incapabilă să tragă la răspundere pe cei mai mari criminali ai istoriei ei recente. În primele zile ale anului 1990, câțiva timișoreni vizionari au intuit ceea ce vedem acum foarte clar și au venit în fața românilor cu Proclamația de la Timișoara care conținea și celebrul Punct 8 aplicabil lui Iliescu și clicii din jurul lui. Din nefericire pentru toți românii, mesajul din Proclamația de la Timișoara nu a fost atunci înțeles și România a plecat pe un alt drum.
Dacă se aplicau principiile acestea, nu mai vorbeam în 2016 despre cum scapă Ion Iliescu de crimele comise.