În primăvara lui 1990, protestatarii din Piața Universității strigau: „Ceaușescu nu fi trist/Iliescu-i comunist”. În replică, feseniștii au inventat sloganul „De ce e Coposu trist? Că Petrina-i securist”.
La acea vreme, Livu Petrina, fost diplomat în Ministerul de Externe, dat afară de acolo în 1986 pe motiv că era considerat liderul „Secției PNȚ din MAE”, conform fostului ministru George Macovescu, era secretar general al PNȚCD și unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai lui Corneliu Coposu. Calomnia „Petrina – Securist” a prins chiar la unii dintre fruntașii țărăniști, dar și la ziariști ca Liviu Vălenaș, Florin Iaru, Sorin Antohi, și a dus la retragerea lui Liviu Petrina din funcția de secretar general în august 1990, în pofida opoziției lui Corneliu Coposu. Acesta declara în 1991, pentru revista Agora din SUA: „S-a făcut mare tevatură în jurul unor nume ca Petrina, Iftene Pop, Ioan Alexandru. Am căutat să lămurim situația lor și este absolut cert că nu au făcut parte din Securitate, e o convingere la care am ajuns printr-o serioasă cercetare. În ce privește poziția pe care au avut-o, ea fiind oarecum privilegiată, a putut determina și un val de invidii”.
Cel care a lansat calomnia a fost Dan Iosif când în CPUN se discuta propunerea Asociației Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR) de constituire a Comisiei de Cercetare a Crimelor Comuniste, iar Iliescu nu mai știa cum să blocheze inițiativa. Dan Iosif a spus la un moment dat: „FSN este de acord cu constituirea comisiei cu condiția să fie condusă de tovarășul maior Petrina”.
Dar iată continuarea așa cum apare ea în volumul lui Liviu Petrina „Martor și participant la câteva dintre Lucrările Politice ale lui Corneliu Coposu: „Când (după ce am obținut condamnarea penală a lui Gelu Voican și după ce a retractat acuzațiile împotriva mea) l-am iertat pe Gelu Voican Voiculescu, acesta, impresionat de faptul că l-am iertat, mi-a spus că el i-a scris bilețelul de pe care a citit Dan Iosif acuzația împotriva mea în Parlament.
Mai mult, prin anul 2000, l-a întâlnit la facultatea de Drept din București pe Antonie Iorgovan. Fără să deschid eu discuția, mi-a spus: „Domnule Petrina, sunt impresionat că m-ați invitat și pe mine să predau la Universitatea Creștină din Năsăud. Nu mă așteptam să treceți peste răul ce vi l-am făcut eu în 1990”. „Ce rău?”. „Vă spun, între patru ochi, când ne atacați în CPUN, nu mai știam cum să vă oprim, cum să vă oprim fizic, mă înțelegeți? Atunci eu i-am propus lui Iliescu să venim cu povestea „Petrina securist”. Petrina a lucrat în MAE, așa că lumea va crede spusa noastră. Vă previn că dacă vreodată veți face publică mărturisirea mea, dacă o veți folosi vreodată, voi fi nevoit să afirm că nu-i adevărat, că nu am făcut-o niciodată”.
Când, în 1996-1997, oamenii lui Petre Roman – FSN încercau să blocheze numirea lui Liviu Petrina în funcția de secretar general al Ministerului de Externe, au lansat acuzația că ar fi fost ambasadorul regimului Ceaușescu la Tokyo, realitatea fiind că nu fusese trimis la niciun post în străinătate.
Liviu Petrina se știa cu Corneliu Coposu din 1972, iar în 1988, când primul lucra la Revista Comisiei Naționale Române pentru UNESCO, unde fusese transferat după eliminarea, în decembrie 1986, din MAE, au convenit să publice împreună un număr dedicat a 70 – aniversări a Marii Uniri . A intervenit Securitatea care a blocat proiectul.