Era unul dintre stâlpii PNL. A fost ministru în guvernul uselist. Acum e după gratii. Avea răspunsuri bine confecţionate, era unul din baronii penelişti. Am văzut un clip care m-a lăsat cu gură căscată. Este în el dl Klaus Iohannis.
Răspunde de o manieră care m-a făcut să scriu unui prieten: “Un Relu Fenechiu cu nume german”. Impasibil, se uită la ţine şi te lasă mască. Nu are frământări, are însă certitudini. Ghinionişti sunt profesorii de liceu care n-au avut norocul său, oamenii fără şase case. The losers. Timp în care Monica Macovei este atacată ignobil că fiind lipsită de compasiune pentru dezmoşteniţii soartei. Dl Iohannis surâde ironic când este întrebat despre casele sale, nu una, nu două, ci şase. Va surâde oare şi când va trebui să se confrunte cu autoritarismul cleptocratic? O întrebare simplă: de ce vrea dl Iohannis să devină preşedinte?
Dl Iohannis şi-a cerut scuze pentru remarcă cel puţin deplasată, a zis că trecea printr-o pasă proastă în ziua respectivă. Ce se face ţara asta dacă va trece prin pase proaste când ar fi preşedinte? Nu ştiu, nu mă pronunţ. Dar, privind din nou acest dialog, mă cuprinde o mare, chinuitoare melancolie. E mai bun decât Victor Ponta? Poate. Aşa ne spun oameni perfect onorabili. E mai uman decât Ponta? Nu ştiu. Suntem asiguraţi de persoane cu biografii impresionante că este trambulină spre normalitate. Ni se spune că greşim prin orice nuanţă critică. Intrăm, în mod obiectiv, chiar dacă nu şi subiectiv, în marea coaliţie anti-Iohannis. Că, aşa cum se spunea cândva, “”aducem apă la moară”. Că îi servim mingea la fileu plagiatorului. Că suntem naivi, lunateci, zăpăciţi, că stricăm lucrurile cu aceste vise naive despre viaţă trăită în adevăr. Că e mult mai bine să trăim în linişte, pace şi concordie. Că e timpul să terminăm cu zarvă, cu bătăliile fără sens, fie acestea chiar şi pentru statul de drept. Pentru că, ni se spune, statul de drept e oricum o himeră, o nălucire, o poveste de adormit copiii…
Ni se sugerează că opţiunea e definitivă, implacabilă, ori unul, ori altul. Sper sincer că a fost un moment nefericit, o gafă de parcurs. În rest, după ce-am asistat la disecarea pe toate părţile a programului Monicăi Macovei, acuzată de câte-n luna şi-n stele, aştept cu maxim interes dezbaterile despre progamul d-lui Klaus Iohannis. După cum aştept şi discuţiile sale publice cu alţi candidaţi, inclusiv Victor Ponta, Elena Udrea şi Monica Macovei. E firesc, e normal, e necesar…
Articol preluat de pe blogul lui Vladimir Tismăneanu.