Este interesant ce ușor s-a refăcut USL-ul – neoficial! – atunci când a fost vorba ca PSD și PNL să apere interesele baronilor locali.
Decizia privind alegerea primarilor într-un singur tur îi favorizează doar pe edilii aflați în funcție, care s-au speriat după ce au văzut ce s-a întâmplat la prezidențialele din 2014. Victor Ponta a luat în primul tur 40,44%, Iohannis doar 30,37%, meciul părea decis. La 16 noiembrie situația s-a schimbat radical, iar liderul PSD a pierdut la o diferență de aproape zece procente.
Majoritatea primarilor aflați în funcție știu că, dacă alegerile vor fi în două tururi, riscă să pățească la fel ca Ponta, așa că au făcut presiuni asupra conducerilor centrale ale partidelor pentru a legifera alegerile într-un singur tur. Inițial, PNL s-a opus – pentru că știa că PSD va fi marele câștigător, având cei mai mulți primari în funcție – dar ulterior a cedat presiunilor din teritoriu. Urmare a acestei cartelizări, vom avea primari aleși cu votul a 20% din electorat sau poate chiar mai puțin. Este omorâtă din fașă orice șansă a independenților. Pentru accederea în consiliile locale s-a menținut bariera de 5% - tot pentru a bloca partidele mici și pe independenți.
Noul USL a prezentat drept un succes și decizia de alegere indirectă a președinților de consilii județene, prin votul consilierilor județeni. Este un succes doar din perspectiva lui Victor Ponta, care s-a săturat de obrăzniciile lui alde Marian Oprișan sau Nicușor Constantinescu și a vrut să-i readucă sub controlul partidului. Revenirea la vechiul sistem de alegere a președinților de CJ nu este decât un joc de putere în PSD, dar nu aduce nici un câștig democratic. Este adevărat că, deocamdată, alegătorii români nu au părut prea inspirați în selectarea acestor personaje. Totuși, oricât de proastă părere ați avea despre electorat, eu unul cred că sunt mai multe șanse ca acesta să aleagă oameni buni, decât să lăsăm această misiune pe mâna consilierilor de la partid.
Nici votul pentru Diaspora nu se anunță a fi altceva decât ceva făcut ca să fie. Proiectul PNL limitează votul prin corespondență la cetățenii cu domiciliul sau cu rezidența în străinătate. Este o prostie. Majoritatea celor peste trei milioane de români aflați în spațiul UE la muncă sau la studii nu au nici una, nici alta. Urmare a unei asemenea prevederi, cei mai mulți cetățeni din străinătate vor trebui să se deplaseze la secțiile de vot de la ambasade sau consulate. În plus, prevederea este discriminatorie și cred că va pica la Curtea Constituțională.
De ce românii cu domiciliul în țară nu ar putea vota prin corespondență? Sunt cei care în ziua alegerilor lucrează de dimineața până seara – ziariști, jandarmi, unități economice cu foc continuu - și poate ar dori să-și exprime opțiunea electorală din timp. Era ușor pentru liderii PNL să se fi uitat măcar pe wikipedia, dacă nu aveau răbdare să citească legislația din alte state, și să observe că, inițial, și în alte țări s-a limitat, inițial, votul prin corespondență la cei din Diaspora. Ulterior, el s-a extins la orice cetățean dornic să-l utilizeze. În statul Ontario din SUA se votează doar prin corespondență, pentru că reduce costurile de organizare a scrutinului și crește rata de participare. În plus, Victor Ponta vrea să păcălească PNL să accepte ca Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) să organizeze alegerile din străinătate, nu MAE. Asta l-ar scăpa pe Ponta de răspunderea politică, dar va genera haos, pentru că AEP nu are cum să dea ordine și să-i controleze pe diplomații subordonați ministerului de Externe.
Trăgând linie, noua legislație electorală este de fapt un pas înapoi. S-a văzut această situație și la momentul la care președintele României a respins legea privind finanțarea partidelor: marile noutăți erau că era eliminat controlul Curții de Conturi, iar banii negri erau spălați sub formă de „împrumut în numerar”. De aceea sunt extrem de sceptic și cu privire la viitoarea lege a alegerilor parlamentare.
În orice caz, am o rugăminte către președintele Klaus Iohannis: atunci când va semna legea prin care primarii sunt aleși într-un singur tur să se gândească ce ar fi însemnat, pentru el și pentru România, dacă prezidențialele s-ar fi închis la 2 noiembrie 2014.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.