Ți-a venit și ție rândul, Horia Tabacu, să fii subiect de știre. În această noapte, cerneala tipografică va imprima cu litere groase numele tău în titlu și în ferpare. Îmi place să cred că cititorii care vin la întâlnirea noastră zilnică îți vor oferi un gând așa cum tu le ofereai cuvinte despre multe lucruri care se întâmplau în țară și în viața lor. Explicai, argumentai, mai strecurai câte o șopârlă - ”fără discernământ”, cum îți plăcea să spui cu umor.
Știu, Horia, cât de mult ardeai pentru întâlnirea ta zilnică cu cititorii. Ziariști de modă veche, ca toți care am cunoscut fascinația și bucuria presei libere din primii ani de după revoluție, stătem și citeam amândoi majoritatea comentariilor de pe site-ul ziarului și scrisorile primite de la oameni care rămăseseră fideli plăcerii de a ține în mână ziarul cu bulina roșie pe frontispiciu. Citeam și despicam firul în patru, ne întristam și încercam să înțelegem atunci când eram apostrofați de cititori, uneori jigniți. Vorbeam, într-un fel, cu partenerii noștri imaginari, încercam să le înțelegem ideile și dorințele pentru un alt și un alt și un alt număr de ziar. Aici, Horia, colegul nostru mai tânăr, Silviu Sergiu, a punctat foarte bine în textul pe care ți l-a dedicat:
”Ziariștii sunt cronicari ai clipei. Opera lor moare, precum efemeridele, la finalul unei zile agitate. Horia a fost un jurnalist care merita să se scrie despre el încă din timpul vieții. Puțini au făcut-o. Eu, însumi, n-am făcut-o și regret foarte mult. Pentru că Horia a fost mai mult decât un ziarist. A fost un personaj, dintr-un roman cu ziariști care au scris istoria presei post-decembriste. Acum că nu mai este, îmi pare rău că nu va citi acest text scris în memoria lui. Asta e...Așa sunt ziariștii. Nu scriu unii despre alții decât atunci când nu mai sunt”.
Trist nu, Horia, dar atât de adevărat! Exact cum discutam și noi când mergeam să mâncăm la ”HP”, cantina din apropierea redacției, și nu vorbeam decât despre meserie. Pe noi ne otrăvise, ne intrase în minte și în suflet gazetăria, dar uite că vin din urmă și colegi mai tineri! Ei îmi amintesc și de noi, de la începutul anilor 90, când ne întâlneam în biroul de presă de la Procuratura Generală în căutare de subiecte sau de explicații pentru anchetele noastre jurnalistice. Cafeaua procurorului Dan Apostol, azi un avocat celebru, era întotdeauna o simfonie a gustului. Învățam din mers noțiuni juridice, ne cumpăram codurile penale, studiam spețe și proceduri, îl puneam pe Dan și pe alți procurori să ne explice tot ce nu înțelegeam.
Ce crezi, Horia, că ar fi făcut atunci procurorii în cazul denunțurilor despre Elena Udrea, căci, uite, n-am mai avut timp să disecăm subiectul? Desigur, lipsiți de mijloacele de astăzi, procurorii ar fi purces la confruntarea părților. Dacă nici din aceaste mărturii față în față nu rezultau și alte probe materiale clare, inculpații se alegeau cu un mare ”NUP”. Ieri, l-am auzit pe avocatul Alexandru Chiciu că va cere procurorilor confruntarea dintre Elena Udrea și denunțători. Vezi, ai ratat știrea asta, Horia, fiindcă te-ai dus să mori puțin lângă ”Băieți”, bigălul tău cu care împărțeai zorii de zi în Parcul Izvor! N-ar fi trebuit să pleci, fiindcă aici mai aveai încă multă treabă. În primul rând cu Alexandra, fiica ta de 13 ani, cu pianul ei fermecat. Ș-apoi cărțile, Horia, cărțile acelea mereu promise că le vei scrie...
Vom fi mulți, luni, lângă tine, la capela de la Bellu, acolo unde, acum un an și jumătate ne-am luat rămas bun de la nea Petrică Calapodescu. Și am să-ți aduc și ziarul, să ți-l strecor în sicriu, ca să-i ai și pe cititorii tăi aproape. Odihnește-n pace, Horia!
Fiu de ziarist. Revoluţia l-a prins ca reporter la Informaţia Bucureştiului. A contribuit cu reportaje din stradă la naşterea primului ziar scos după fuga lui Ceauşescu, "Libertatea". În 1992, pleacă la nou-înfiinţatul ziar al lui Ion Cristoiu, "Evenimentul zilei", unde ocupă funcţia de şef de departament. După un an, părăseşte EVZ împreună cu Sorin Roşca Stănescu şi o echipa de jurnalişti şi lansează ziarul "Ultimul cuvânt", cel mai modern la acea vreme, lucrat tot pe computer. Urmează perioada "Ziua".
După nişte ani buni lucraţi doar la cotidian, Horia acceptă o provocare şi, din funcţia de director, lansează revista Hustler în România. Lansarea devine celebră prin scandalul provocat de ministrul Culturii, surprins cu o stripteoză în poală, iar Horia e propulsat ca vedetă media. Cred că e momentul în care realizează că presa tabloidă va captiva o mare parte a populaţiei şi, în 2005, începe să construiască lângă Radu Budeanu ziarul "Averea".
Când tirajul a ajuns la 40.000 de exemplare, Budeanu vinde ziarul lui Dinu Patriciu, iar Horia Tabacu pleacă (2006). În 2007, îi construieşte lui Radu Budeanu tabloidul "Cancan". Apoi a dat o altă faţă editorială ziarului "Atac", deţinut de Marius Locic, din poziţia de redactor şef. A urmat o pauză, moment în care a scris două cărţi. Din toamna lui 2011, la solicitarea lui Dan Andronic, care preluase ziarul "Evenimentul zilei", a revenit în redacţia EVZ.