Când mi-a spus Andrei că a murit Horia Tabacu am simțit tristețe, dar și un mare regret. M-am gândit la ciondănelile colegiale, eu băgându-mă în discuții de-amproastea, Horia Tabacu replicând dur, dar ca-ntre prieteni, și nu știam cum am rămas... la bilanț. Cred însă că totul a fost ok. În stilu-i caracteristic, Horia Tabacu știa întotdeauna să refacă punțile.
Față de Mihnea (Petru Pârvu), cel mai bun camarad al său, dintre noi, și față de mulți alții din redacție, am stat infinit mai puțin la taclale cu domnul Tabacu. Dar suficient cât să aud povești fabuloase cu Blaga, Udrea, Băsescu, Roșca Stănescu, și să râd copios.
În ultimele luni l-am văzut venind și plecând trist, de parcă nu își mai găsea locul. Poate că e o impresie, și apropiații lui m-ar contrazice. Privindu-l, m-am gândit că asta e soarta jurnalistului cu zeci de ani de muncă în spinare, hârșâit de viață, care n-a acceptat compromisuri, „condamnat” să stea pe baricade până la capăt și care pe lângă meserie trebuie să ducă și povara vârstei, preocupărilor din familie, bolilor.
Domnule Tabacu, ieri a fost prima zi de muncă de când ați plecat. Dacă după toate cele scrise de colegii mei mai aveți vreo îndoială că mulți v-au îndrăgit, și purtăm vreo vină pentru o parte din tristețea aceea, vă spun că: la biroul la care ați lucrat doamna Mimi a aprins o candelă care a ars toată ziua, înconjurată de flori. Când am văzut-o, pe mine și pe Geta (Ghidovăț) ne-a podidit plânsul. Mihnea avea privirea îngreunată, dar tot a avut tărie să facă o glumă bună: că odată cu Horia au murit alți trei jurnaliști: Dodo Romniceanu, un profesor și o doamnă cu nume franțuzit, care mai scriau opinii în Evz (pentru cunoscători)))). Adrian Pătrușcă a stat tăcut la masa lui, într-un tricou negru. În redacție a fost o liniște apăsătoare.
Mă aștept ca într-una din zilele astea să vă aud strigând de undeva din spate, ca atunci când ieșeam din clădire și nu vă vedeam la fumoar: „Auzi, cam patetic, totuși”. Bine, atunci spun doar atât: pentru mine și câțiva alții totul a fost ok, foarte ok. Mai rar așa ceva. Dumnezeu să vă odihnească!