O posibilă explicaţie a faptului că al 44-lea preşedinte al unei ţări întemeiate de stăpâni de sclavi e un afro-american: Obama vorbeşte liber, în timp ce fostul său contracandidat la prezidenţialele din noiembrie, John McCain, solicitase un prompter pentru un discurs de numai 15 minute.
Într-adevăr, discursul politicianului care devine astăzi, oficial, noul preşedinte al Statelor Unite ale Americii este de o elocvenţă care trădează, deopotrivă, studiu şi exerciţiu. Prestigiosul cotidian „New York Times“ a dezvăluit ieri şi de unde se trage darul lui Barack Obama de a-şi expune ideile frumos, plin de înţeles şi convingător - din cărţi, fiindcă Obama e un preşedinte-cititor. După cum consemnează Michiko Kakutani în articolul „Noul preşedinte şi-a descoperit vocea în cărţi“, „dragostea lui ardentă pentru lecturi nu l-a dotat doar cu rara abilitate de a-şi comunica ideile în faţa americanilor, contextualizând idei complexe despre rasă şi religie, ci i-a ascuţit şi înţelegerea faţă de propria persoană“.
Noul lider de la Casa Albă e un exemplu viu al zicerii lui W. Fusselman, „azi cititor, mâine conducător“. La început, au fost cărţile spre care l-a îndrumat mama sa şi de unde băieţelul care a făcut primii ani de şcoală în Indonezia a putut afla despre mişcarea pentru drepturi civile din America. În adolescenţă, i-a parcurs, printre alţii, pe James Baldwin, Langston Hughes sau Richard Wright, pentru ca la colegiu să se apropie de scrierile Sfântului Augustin şi de cele ale lui Nietzsche. Toate acestea l-au ajutat să înţeleagă atât ce înseamnă propria identitate rasială, cât şi lucrurile în care merită să creadă.
Pe lista de cărţi pe care le-a citit Barack Obama mai figurează - e doar o spicuire, fireşte - Biblia, piesele lui Shakespeare, „Moby-Dick“ de Melville, autobiografia lui Ghandi, romanele laureatei Premiului Nobel pentru literatură Doris Lessing.
Interesant, „NY Times“ observă că lecturile îi sunt de folos noului preşedinte american nu numai pentru desăvârşirea sa spirituală, dar şi în ceea ce priveşte alegerea celor mai bune decizii ca politician. Astfel, în SUA, nu puţină lume crede că Barack Obama a desemnat-o pe Hillary Clinton, fosta sa adversară la candidatura democrată, în funcţia de secretar de stat, după ce a parcurs „Team of Rivals“ („Echipa rivalilor“). Volumul respectiv, scris de Doris Kerans Goodwin, vorbeşte despre înţeleapta decizie a preşedintelui Abraham Lincoln de a include în cabinetul său foşti adversari. Iar Lincoln (un preşedinte-scriitor, aşa cum subliniază, într-o recentă biografie, Frank Kaplan) este unul dintre cele mai preţioase modele pentru Obama, nu degeaba noul conducător al Americii a parcurs distanţa dintre Philadelphia şi Washington DC cu trenul, aşa cum făcuse, tot înaintea învestirii, „Abe“, la 1861.
Iată, aşadar, încă un şef de stat american care ştie la ce sunt bune cărţile - iar aceasta nu e deloc o aluzie la cel de-al 43-lea preşedinte, pe seama căruia au circulat fotografii pe internet surprinzându-l în timp ce ţinea invers un volum. E doar o altă confirmare a spuselor lui Sofocle, pe care le-aţi putut citi ieri la „Dicţionarul de înţelepciune“ din această pagină: omul inteligent judecă cele noi după cele vechi. CITIŢI ARTICOLELE DEDICATE EVENIMENTULUI ÎN CATEGORIA "ZIUA OBAMA"