Dacă aș fi publicat cu o zi înainte, adică pe 28 mai și nu marți, pe 29, investigația despre cum a ajuns să fie tipărită o listă a Securității în revista „22” fără un minim de verificare, probabil că cercetătorul și funcționarul public Mădălin Hodor de la CNSAS, nu ar mai fi făcut câteva declarații neadevărate într-un interviu acordat unei noi reviste. Spusele lui au văzut lumina internetului luni, 28 mai și veți înțelege precizia acestui amănunt.
Țin să precizez că în niciunul dintre textele scrise de mine, pe care Mădălin Hodor sau autoarea interviului nu le invocă, nu au fost combătute cu vreun argument concret de către acest cercetător investit cu autoritatea de a descoperi și de a ne prezenta oameni care s-au pus în slujba Securității ca să obțină avantaje sau care au făcut poliție politică. Am spus-o și o repet: Mădălin Hodor a acționat asemănător cu un ofițer de Securitate și a încălcat legile CNSAS, una din instituțiile importante ale statului prin fondul arhivistic pe care-l deține și care nu e controlată (încă) politic de Putere.
Luăm pe rând minciunelele susținute de Mădălin Hodor în interviu!
1. Mădălin Hodor: După ce am publicat, în revista „22” acea listă, au început diverse comentarii în presă. Imediat, Colegiul CNSAS a hotărât, într-o ședință din 17 aprilie, suspendarea acreditării mele de cercetător și demararea unei anchete împotriva mea, în fapt o cercetare administrativă și una disciplinară. Acest lucru a fost anunțat de Colegiu printr-un comunicat de presă.
Cercetătorul nu spune că articolul său - „Ioan Aurel Pop, Cornel Nistorescu și Dorel Abraham, pe lista colaboratorilor Securității” - a fost publicat pe site-ul revistei „22” în ziua de 12 aprilie 2018. Presa era normal să reacționeze imediat, să investigheze situația prezentată și să dezbată subiectul.
În schimb, Colegiul CNSAS s-a întrunit în ședință abia 5 zile mai târziu, pe 17 aprilie.
Mădălin Hodor nu spune că, pe 16 aprilie, în plin scandal, a dat o declarație în Ziarul de Iași în care susține ferm că „nu încape nicio îndoială că aceste persoane aflate pe listă ar fi colaborat cu Securitatea”. Și explică în detaliu concluzia sa, uitând că nu a prezentat nicio probă concretă: „Vorbim de persoane care fac parte din lumea intelectualității, deci nu de colaboratori de ocazie, care ar fi colaborat cu Securitatea. Aceste persoane au fost în legătură cu persoane plecate în străinătate, au intrat în familiile plecate peste hotare sau au participat la diferite conferințe în străinătate”. A fost momentul în care CNSAS a emis comunicatul despre ședința de a doua zi.
Iar pe 17 aprilie, chiar în ziua în care Colegiul CNSAS se întrunise în ședință, Hodor a mai publicat un articol în „22” prin care transmitea același mesaj: nu există dubii că cei 200 de intelectuali de pe tabelul întocmit de securiști nu ar fi fost colaboratori!
2.Mădălin Hodor: „Evenimentul zilei”, imediat după ce am făcut publică lista, a început o campanie împotriva mea și a ceea ce am publicat. În primă fază, s-a încercat acreditarea ideii că documentele sunt false. Erau articole zilnice în acest ziar, făcute fie în baza postărilor de pe Facebook ale domnului Dan Andronic (directorul Evenimentul zilei – notă R.U.), fie erau articole scrise de ziariști ai publicației, în care erau inserate opiniile altor istorici, precum Marius Oprea sau Florin Abraham.
- Istoricul Hodor minte când spune că în ziarul al cărui redactor șef sunt s-a acreditat ideea că documentul publicat de el este un fals. Evenimentul zilei nu a dus o campanie împotriva lui Mădălin Hodor, ci a venit cu informații în spiritul și litera legii după care funcționează CNSAS, informații verificate și completate de oameni de specialitate, care au sute sau mii de pagini scrise despre etape din istoria comunismului.
Despre subiectul „Lista lui Hodor”, în Evenimentul zilei au scris investigații și opinii trei jurnaliști: Dan Andronic, directorul ziarului, Simona Ionescu, redactor-șef și Roland Cătălin Pena, reporter de investigații. Toți avem, fiecare în parte, aproape 30 de ani de presă și am trăit mulți ani sub regimul opresiv al lui Ceaușescu. Așadar, experienței de jurnalist i se adaugă istoria trăită pe viu. Mădălin Hodor nu are acest avantaj, fiind mult mai tânăr, dar nu a avut răbdare să cerceteze prin dosare ca să afle adevărul ci a preferat să se joace cu destine. I-am spus-o și în 18 aprilie, când am publicat articolul „Fantomele Securității sunt și ele împărțite în funcție de simpatii”.
Despre problemele pe care le ridicam acolo cu privire la demersul său incomplet și ilegal nu a făcut nicio referire în interviul acordat.
3.Mădălin Hodor: Nu am vrut să influențez în niciun fel alegerile la Academie, nici nu am făcut asta, ținta mea nefiind domnul Ioan Aurel Pop. Ținta mea a fost o cu totul altă problemă, anume felul în care se gestionează arhiva CNSAS și modul în care se face procesul deconspirării în România, după aproape 30 de ani de la Revoluție.
- Ținta unui cercetător și angajat al Departamentului CNSAS ar trebui să fie, obligatoriu, respectarea legilor.
Potrivit Art. 2 litera b din OUG nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin legea nr. 293/2008, calitatea de colaborator al Securității nu poate fi reținută decât în privința persoanelor care au furnizat informații prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice sistemului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Cu alte cuvinte, cei care și-au turnat apropiații nu pot fi considerați informatori/colaboratori de către CNSAS dacă nu s-a dovedit că informațiile date de ei au produs pagube statului comunist sau persoanelor pârâte la Securitate! Eticheta poate fi pusă turnătorului doar de către instanța de judecată. Dacă cercetătorul Hodor își făcea treaba ca lumea, poate că ar fi fost în stare să găsească și niște probe cât de infime care să demonstreze că Ioan Aurel Pop a colaborat cu UM 0255, care se ocupa de diaspora românească, din Departamentul Securității Statului.
4. Mădălin Hodor: Am vrut să dau un exemplu de document care există în arhiva CNSAS din 2007, în condițiile în care domnul Pop are, din 2009, o adeverință de necolaborare cu Securitatea, în care nu este menționată existența acestui document, așa cum se procedează în toate cazurile.
- În editorialul din 18 aprilie îi reaminteam lui Mădălin Hodor cazul rectorului Universității București, prof.univ. Mircea Dumitru care, deși avea angajament de colaborator semnat și 5 note informative date, a primit în 2009 de la CNSAS adeverință că nu a colaborat cu Securitatea. Fiindcă așa zice legea!
Sau, cum scriam în editorialul din 24 aprilie, „Lista lui Hodor și Victoria Securității”, cercetătorul CNSAS a publicat tabelul întocmit de securiști fără nicio altă dovadă că oamenii consemnați acolo s-au angajat să informeze Securitatea, că au dat note informative despre persoane din emigrație sau că au beneficiat de bani sau sprijin din partea „organelor”. Astfel, istoricul a aruncat anatema de turnător asupra a 200 de intelectuali. Aceasta e Victoria Securității: Noi am slujit un sistem cum ni s-a ordonat, Voi ne-ați ajutat cu turnătoriile voastre! Măcar pentru concepția asta bolșevică și pentru faptul că indivizi care au făcut poliție politică își mănâncă liniștiți pensia, angajatul CNSAS nu trebuia să devoaleze nimic până nu avea probe că cei 200 de intelectuali români au colaborat cu oamenii generalului Stamatoiu. Lucrul acesta „a deranjat”, nu faptul că a descoperit un tabel „istoric”.