Fără a da interpretări ezoterice unei situații aparent banale și fără a discuta despre logoreea iehoviștilor zeloși de la antene, cred că mai este loc de câteva aprecieri pertinente pe subiectul condamnării lui Dan Voiculescu.
Toată povestea asta îmi pare a fi mai mult o manifestare a dezamăgirii profunde, neechivocă, similiară celei trăite de bătrânii abandonați de copii prin aziluri sau a stăpânilor mușcați de proprii câini după ce i-au hrănit bine. Principalul dezamăgit este Dan Voiculescu. Nu este dezamăgit din cauză că nu s-a făcut dreptate, că statul de drept n-ar funcționa sau că justiția n-ar fi corectă. Este decepționat pentru că s-au găsit judecătorii să facă dreptate întocmai cu el...
Trebuie să fii tare dezamăgit când ai reușit să determini cel puțin doi prim-miniștri (mă refer la Victor Ponta și Adrian Năstase – n.r.) să-ți mânânce din palmă și deodată să constați că ai devenit subiect de studiu clinic în laboratorul Justiției. Analizele îți ies prost, RMN-ul arătă că ești plin de bube, sângele stă cocoțat în obraji ca o găină ajunsă pe acoperișul casei inundate de Dunăre, iar varza cu cârnați pe care ai mâncat-o aseară e semn rău... Parcă îți zici în sinea ta că nu trebuia să faci asta... Azi nu trebuia să mai mănânci ca de obicei. Dacă ți-or mări ăștia pedeapsa tocmai din cauză că ai declarat înainte de pronunțare că e bine la pușcărie și că ești sătul, bine mâncat?
Interpretarea analizelor e scrisă în rechizitoriu și în decizia judecătorească clar, așa, ca s-o-nțeleagă toată lumea, nu doar inițiații: <<Domnule Voiculescu, ți-a intrat corupția peste tot și nu mai ai nici un organ sănătos. Până și ADN-ul e putred de-atâtă corupție și decandență... Grijă mare să nu se transmită la urmași! Singurul tratament care funcționează, de nota zece, este pușcăria. Ești un infractor și n-ai cum să rămai în societate, pentru că boala de care suferi e mai contagioasă ca vârsatul de vânt>>.
Voiculescu este de modă veche. Era convins că Justiția este o damă de companie, ieftină, cu anunț la rubrica de matrimoniale, care acceptă să fie profanată și necinstită în public, la orice oră de slugile sale credincioase, disponibile să latre și să muște indiferent de subiect. Modul în care s-a derulat procesul, dovedește din plin acest lucru.
Dan Voiculescu a avut încredere în justiție încă din momentul trimiterii sale în judecată și până când a făcut cunoștință cu noii colegi de celulă. El a știut de la început că o justiție performantă i-ar găsi toate bolile de care suferă și i-ar prescrie cel mai sigur tratament: excluderea din societate pentru o perioadă suficientă de timp. Dacă ar fi crezut vreo secundă că justiția l-ar putea favoriza sau ar putea să-i intre în pat de bună voie, legată la ochi, într-o lenjerie senzuală care să-i pună în valoare ce-are ea mai frumos și să-i îndeplinescă fanteziile lui motănești, ar fi acceptat să fie judecat din prima, fără atâtea ocolișuri și tergiversări inutile. Nu trebuie uitat că a fost votat de trei ori în Senat și tot de-atâtea ori și-a dat demisia, în speranța că-i va deruta pe magistrați și nu vor mai ști unde să găsească un biet pensionar amărât care stă și croșetează goblenuri în timp ce se uită la filme indiene. Cred că de-a lungul timpului s-a simțit jenat și rușinat văzându-și gâzii cum așează oamenii pe sticla televizorului și-i tranșează live, spre deliciul celor care încercau să-și trateze depresia în momentul închiderii OTV. Astfel i-a venit ideea de a deschide postul Euforia TV. Pur și simplu nu mai avea la ce să se uite... Oricum, când a intrat în celulă, i-a intrebat pe colegii care se uitau captivați pe Mezzo: <<Euforia TV e aici?>>
Scuzându-mi divagația inutilă, nu trebuie uitat un alt aspect foarte important din istoria acestui dosar. În luna iulie 2012, Dan Voiculescu și-a dat demisia pentru a doua oară din Parlament, motivând că Senatul a respins inițiativa lui legislativă de a dubla pedepsele pentru cei care comit infracțiuni de natură economică și el nu poate fi părtaș la o asemenea nedreptate. În termeni prozaici, hoțul strigă hoții! Era un simplu scenariu electic de a se ascunde pentru încă o perioadă...
Trebuie să fii tare dezamăgit atunci când tu ceri dublarea pedepselor pentru cei care se joacă de-a evaziunea fiscală sau spălarea de bani iar judecătorii să te audă și să-ți pună în aplicare ideile tale atunci când, chiar tu ești protagonistul jocului. E tare frustrant să știi că tu ai votat legi care-ți sunt aplicate chiar ție, să știi că ai încercat să-i dai de mâncare Justiției, c-ai încercat s-o dresezi atâția ani, c-ai încercat s-o faci să danseze pe muzica cântată de tine, domnule Voiculescu! Și, în cele din urmă, să te pape cu totul, ca pe-un motan pervers ce esti! În fond, condamnarea asta arată că s-a dus la pușcărie un dușman a lui Băsescu sau un Felix infractor?... Eu zic că s-a dus un simplu pisoi...