Președintele PNL, Ludovic Orban, și-a început mandatul la Palatul Victoria cu o promisiune care aducea aminte, fie și vag, de un fost geolog cu o slăbiciune specială pentru Cozia. La fel cum CDR-iștii au promis mii și mii de tehnocrați care să ia locul impostorilor habarniști, la fel și Orban și-a deschis discursul de premier cu promisiunea că PNL nu va face angajări pe criterii politice. Din gura unui premier proaspăt numit, care avea totuși neșansa de a sta alături de Raluca Turcan, promisiunea a fost privită cu o doză sănătoasă de scepticism de întreaga populație
Manevrele liberale pe frontul angajărilor pe pile, cumetrii și relații au depășit orice așteptări, tocmai pentru că, în plină criză economică, oamenii se așteptau la mai mult bun simț.
Odată așezat în scaunul de premier, cu veșnica Raluca Turcan de-a dreapta sa (o personalitate politică hârșâită în problema angajărilor pe blat în timpul crizei din 2008), Orban s-a apucat, cu surprinzătoare eficiență, să încarce posturi cu oameni apropiați liberalilor. Conform surselor mass media, cele mai ample manevre de angajări au fost operate la nivelul Fondului Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii, unde, cu autoritatea deplină conferită de scaunul cald de premier, Orban și-a angajat nu mai puțin de 18 pile (cel puțin atâtea au găsit, deocamdată, jurnaliștii de investigații). Acest mic derapaj, de la promisiunea profesionalismului, a fost acompaniat de alt set de angajări blătuite la Fondul Român de Contragarantare, acolo unde au fost ”parcați” alți liberali cu poftă de afirmare politică și cu un album de poze care-i surprind alături de Costel Alexe sau Florin Cîțu.
Guvernul, bată-l vina, n-are însă doar 1-2 ministere. Are multe. Mult mai multe. Unele mai lucrative decât altele. De aici și ispita de a introduce la Ministerul Dezvoltării, pe ușa din spate, mai mulți liberali care au relații de prietenie, cumetrie, uneori chiar mai mult, la vârful partidului. Cazul de aici este unul școală. Pentru că Ministrul Dezvoltării n-a dorit, pur și simplu, să se încarce cu angajați în plus. Ca să păstreze o organigramă curată și o amprentă a cheltuielilor de personal oarecum asemănătoare, Ministrul Dezvoltării a dat înainte afară câteva sute de oameni, pentru a face loc puhoiului de suflete tinere liberale care au nevoie de un stimulent financiar în prag de campanie electorală. Si pentru ca imaginea să fie completă, iar pentru ca ultima fărâmă de aparență să fie ștearsă cu buretele, unii și-au adus și soțiile cu ei.
În timpul în care liberalii se bat în poze cu Orban pentru a prinde încă un Consiliu de Administrație pe undeva, încă un post pe la minister, încă un loc călduț la guvern, șomerii români se uită cu debusolare în frigider și înțeleg că, de luna viitoare, vor trebui să renunțe chiar și la puținul pe care-l aveau. Pentru că, în tot acest efort de a da posturi și de a lua posturi, liberalii au uitat că prețurile au crescut real cu 7%, că PIB-ul României se va prăbuși, conform BNR, la un nivel similar cu cel din 2008 și că 37 de milioane de euro în materie de cifră de afaceri aferentă companiilor românești a dispărut în neant.
Sunt crize și crize pentru oameni și oameni. Pentru români, criza înseamnă șomaj, sărăcie, venituri mai mici, bani mai puțini pentru haine, cărți, caiete și mâncare. Pentru liberalii aflați la guvernare, adevărata criză ar fi să nu se miște suficient de repede încât să-și angajeze întreaga familie la stat.