Cu pragmatismul care-i caracterizează, cred că grecii vor vota „da” astăzi la referendum, adică pentru acceptarea condițiilor creditorilor. Chiar și FMI a recunoscut însă că, numai pentru a acoperi necesarul de finanțare pe viitorii trei ani, elenii mai au nevoie de 60 de miliarde de euro împrumuturi și de o reducere consistentă de datorie.
Ceea ce întârzie, cred, să înțeleagă atât FMI, cât și Uniunea Europeană, e că oricâte miliarde de euro ar mai băga pe gâtul unui stat lipsit de cea mai mică urmă de disciplină fiscală, s-ar duce într-o gaură neagră.
În medie, evaziunea raportată la PIB depășește în Grecia cu șase procente media statelor OECD. În ultimii șase ani se pare că ar fi urcat la peste 60 de miliarde de euro, din care, spun autoritățile, doar 9 ar fi recuperabile, în condițiile în care restul au fost înghițite de insolvența debitorilor.
Valoarea taxelor neachitate la stat ar reprezenta circa 90% din colectările din taxe.
Grecii nu plătesc din varii motive, pe care le enumeră mândri. Ba că au fost invadați de otomani și asta era o formă de rezistență de care sunt onorați, ba că nu sunt mândri de statul lor, așa că de ce să îi mai dea bani, ba că a venit criza, veniturile s-au diminuat, deci cum să mai dea și statului. O optică din care nu i-a scos niciun program de asistență cu FMI, în care li s-au impus targete pe deficite pe care nu le-au atins, economia nu a crescut, recesiunea s-a adâncit.
Ce le pregătește grupul creditorilor?. O creștere a impozitelor pentru cei cu venituri ridicate, o uniformizare a cotei de TVA, în sensul creșterii la cota standard de 23% în anumite domenii unde se aplică un nivel redus.
Nu cred că astfel nu ar crește veniturile bugetare, dar e o soluție pe termen lung? Să zicem că ar ajunge la deficit zero, apoi la un minim excedent, din care, potrivit celor mai optimiste calcule ar ajunge să îți plătească datoria peste mai bine de 20 de ani.
Cred mai degrabă că FMI, ca aranjor de program de finanțare sau formațiunea care va prelua frâiele puterii în Grecia va trebui să schimbe placa de până acum și să-i zgâlțâie un pic pe eleni care sunt ca o tenismenă în pasă proastă.
Introducerea unui program eficient antievaziune ar fi o binecuvântare, chiar și în ceasul al 12-lea.
Totodată, dacă guvernul Syriza pică, rămân și câteva idei care nu ar trebui date deoparte. Ianis Varoufakis, ministrul de Finanțe, vorbea despre un program amplu de privatizare, cu păstrarea unei participații minoritare a statului, pentru a hrăni orgoliul grecului sau ca o prezență strategică. Ar însemna, automat, îngustrarea aparatului de stat, dar și bani în plus care ar grăbi plata datoriei.
Din păcate, doar Guvernul elen ar avea capacitatea de a impune aceste reforme. Grecii trebuie să aibă mână bună la viitoarele alegeri.