Nici nu mai are importanță acum motivul pentru care Liviu Dragnea, președintele PSD, a impus- o pe vechea lui cunoștință din Teleorman ca ministru peste o cohortă de generali și un aparat imens, de siguranță națională, ca cel de la Interne.
E limpede că a reușit ceea ce nu a putut niciun alt politician, căci tentative de a fi numită o femeie ca ministru peste polițiști, jandarmi și pompieri a mai existat. Nominalizarea Noricăi Nicolai la Interne e de notorietate, dar Călin Popescu Tăriceanu nu a avut succesul lui Dragnea. Carmen Dan a trecut „testul bocancului de gheneral”, în sensul că nu i-a păsat că șefii gradați ai ministerului n-au primit-o cu vreo simpatie profesională, ci doar ca pe pilă politică a unui lider de partid pasager. Poate fi sigură, însă, că până va pleca de la vârful MAI, va primi respectul necesar unei doamne, dar nimic mai mult. Misoginism sau orgoliu cât casa, oamenii în uniformă o consideră o gospodină răsfățată de soartă. „Casta generalilor” și-a jucat, în toate regimurile, miniștri politruci.
Declarația făcută de Carmen Dan după momentul apariției raportului DGPI, publicat de Rise Project, arată că doamna ministru nu a beneficiat de niciun ajutor din partea vechilor și hârșiiților ofițeri din aparatul Internelor, intervenția sa fiind pur și simplu un salt în apărarea con-teleormăneanului care i-a pus pe cap pălăria cea mare. Astfel, fără o temeinică verificare în arhivele DGPI, ea a spus rapid că raportul nu aparține instituției și a susținut că nu cunoaște și nici nu crede că există raporturi între liderul PSD, Liviu Dragnea, și compania Tel Drum, despre care a scris Rise Project. „Nu cred că a ieșit vreo hârtie albă din Consiliul Județean Teleorman fără să fie verificată, atacată în instanță”, a declarat ministrul Carmen Dan, fost prefect și subprefect al județului în cauză
Între timp, DNA a comunicat informația că un dosar despre anchetarea privatizării Tel Drum a fost început în februarie 2016, când s-a decis sesizarea din oficiu și începerea urmăririi penale „in rem”. Ceea ce înseamnă că nici Dragnea, nici ministresa sa n-au aflat nimic despre ancheta procurorilor. De aceea, Carmen Dan ar putea să mai verifice dacă nu există vreo urmă că acel raport DGPI aparține ofițerilor săi, ca să nu se facă de râs. Procurorii susțin și ei ce scrie în Nota aceea atribuită DGPI, că președintele PSD ar fi cumpărat firma Tel Drum prin mijloace frauduloase: Între anii 2000 și 2010, Liviu Dragnea ar fi obținut „prin licitații trucate majoritatea fondurilor guvernamentale existente la nivelul CJ Teleorman”, devenind proprietar al societății Tel Drum cu acțiuni la purtător.
Greu pentru doamna Dan, chiar din poziția de ministru, să-și ajute binefăcătorul în atare condiții! Nu i-ar sta rău dacă, folosindu-și calitățile feministe, chiar și cele de gospodină, s-ar preocupa să schimbe ceva în viața angajaților Ministerului de Interne. Lucruri pe care niciun ministru-bărbat nu le-a luat în seamă și, drept urmare, nu le-a rezolvat. Începând de azi, sindicatele din Poliție chiar anunță pichetări de protest din cauza condițiilor de muncă și salarizării discriminatorie în raport cu cea a MapN.
Dacă s-ar gândi să rămână și cu niște trebușoare bune în istoria Internelor, nu numai cu consemnarea de „prima femeie-ministru”, Carmen Dan ar elabora un plan de renovare a secțiilor de poliție care arată mizerabil. Grupurile sanitare de acolo sunt insalubre, cu instalații defecte, iar birourile au devenit paradis al gândacilor. Despre posturile de poliție de la țară nici nu mai e cazul să vorbim. Acolo, problema majoră este lipsa personalului din cauza unui management defectuos, implementat cu câțiva ani în urmă. Ca să se facă economie la buget s-a ajuns la anomalia ca într-un post de poliție rurală să lucreze doar un polițist, cu program de la 8.00 la 16.00. Proiectul Jandarmeriei rurale a rămas doar pe hârtie. Cine și cum să se lupte cu hoții sau să sesizeze marile jafuri din agricultură?! Generalii de la Interne, misogini cum am zis, spun că mâna și mintea unei gospodine ar putea schimba ceva în acest sens, dacă s-ar preocupa mai puțin de politică și de ordinele șefului de partid.