Apelez la calea aceasta fiindcă e mai rapidă, gândiţi-vă cât ar fi durat dacă aş fi trimis prin poştă o scrisoare cu destinaţia Primăria Sectorului 2, chiar cu numele dv. pe ea.
Până o aducea poştaşul, până o triau oamenii din primărie din marea de scrisori, petiţii, cereri, până o trimiteau de la unii la alţii, pentru a decide dacă e de-ajuns de importantă să ajungă la dv., până ar fi hotărât, până ar fi inclus-o - în cazul în care primea aviz favorabil - în mapa cu documente de semnat, până aţi fi observat-o şi până aţi fi citit-o dv., ar fi trecut trei, patru ani şi mă gândesc că totuşi, în răstimpul ăsta, s-ar putea chiar rezolva o problemă care, în alte ţări, se rezolvă în, hai să zicem, o lună.
Şi e numai bine, în trei ani alte alegeri, reuşite proaspete, ar fi la ţanc şi pentru dv. dacă aţi cântări chiar în clipa de faţă situaţia, ar fi iar unanimitate. Ce se întâmplă, nu scriu pentru mine, eu nu locuiesc în Sectorul 2, ci în numele unui prieten care vă trimite epistole disperate şi totodată zadarnice, lună de lună. În ele relatează starea deosebit de proastă a halului de mizerie a nenorocitei stări de fapt a derizoriului implacabil. Adică. Omul locuieşte în zona Tei -Toboc, Şoseaua Petricani. Sectorul 2, sigur că da. Nu e singur, acolo trăieşte o comunitate mărişoară. El solicită de mai mult de un an canalizare, asfaltare şi semaforizare a drumului în rampă care iese în şosea şi unde săptămânal au loc accidente crâncene, fiindcă şoseaua liberă te îmbie la viteză, iar când o maşină apare de undeva dintr-o râpă căutând să se înscrie în trafic e mult prea târziu să pui frână.
Prietenul meu poartă o corespondenţă regulată cu consilierii dv., înţeleg că-s deosebit de amabili, ei declară că au luat la cunoştinţă, că se vor ocupa, că în scurt timp, că etcetera şi nimic. Pentru canalizare chiar i s-a spus succesiv că e necesar un studiu, apoi că s-a şi realizat, că ar fi de investit în nişte pompe care să aducă nivelul apei nu ştiu cum, chestii tehnice, că da, au găsit pompele dar… ghiciţi?... nu sunt bani. Oamenii care locuiesc acolo sunt plătitori la buget, sunt cu taxele la zi, ai zice că ar trebui să trăiască… omeneşte, dar… ghiciţi?... o duc ca în ghetou.
Cam asta ar fi, pe scurt. Nu v-aş fi scris, dar omul e compozitor şi încă unul de mare talent şi trebuie să merg la înregistrări, iar pe şoseaua aia îţi trebuie tanc să faci faţă. Or eu nu dispun de aşa ceva. N-aveţi unul? Să nu-mi spuneţi să mă las de cântat, că nu mă las.