Revista Periscop, a Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Serviciul de Informații Externe, a continuat publicarea interviului cu Generalul Iulian Vlad, ultimul șef al Securității. Un ofițer de carieră care la 27 de ani de la Revoluție face dezvăluri cu valoare istorică.
Din postura unui personaj pe care l-aș pune pe aceeași treaptă cu cei care au schimbat istoria României. Judecata reală a acțiunilor sale nu se poate face acum, ci atunci când va exista perspectiva necesară. Aici simt nevoia să lămuresc câteva lucruri. Îl cunosc personal pe generalul Iulian Vlad, este adevărat că spre deosebire de o mare parte a bătrânilor gazetari, am făcut-o după 1989. De-a lungul anilor, am avut numeroase discuții cu el legate de ceea ce s-a întâmplat în România lui Ceaușescu. M-a interesat punctul său de vedere și am afl at și înțeles multe lucruri. Am învățat să-l prețuiesc și să descopăr calitatea intelectualăși analitică a celui care a fost unul din cei mai apropiați oameni de Nicolae Ceaușescu, dar a continuat să fi e prețuit de foștii subordonați și onorat de toți șefi i SRI și SIE cu atenție și considerație. Pentru cei care n-au înțeles valoarea reală a demersurilor Evenimentului Zilei de a publica confesiunile celui mai informat actor al evenimentelor din 1898, le transmit că-i înțeleg. Unii încearcă să-și ascundă trecutul de care se rușinează, alții refuză să asculte și alt punct de vedere dovedind mărginime intelectuală, alții nu ar vrea să se afl e deloc, iar exemplele pot continua. Mi-aș dori să aibă răbdare să citească tot ceea ce are de spus Bătrânul General. Începem publicarea ultimului fragment din interviul acordat gen. bg. (r) Petru Neghiu și colonelului (r) SIE Alexandru Omeag.
- Întrebare: Se temeau PCR și Ceaușescu de Securitate?
- Gen. Iulian Vlad: Poate că a fost o vreme când, întradevăr, unii dintre membrii PCR, poate chiar din conducere, se temeau. Dar, și o spun cu sublinierea cuvenită, asta s-a întâmplat până când Ceaușescu a preluat puterea. După care s-au adus o serie de reglementări, peste care Securitatea sub nicio formă nu putea trece...nu putea controla partidul. Unii, întradevăr, se temeau, pentru că Securitatea descoperea toate mișmașurile pe care le fă- ceau și le raporta partidului, care lua măsuri. Și știți prea bine că, după preluarea conducerii partidului de către Ceaușescu, a urmat o sumă de reglementări cu privire la activitatea Securității, la munca informativ- operativă și condițiile în care puteau fi folosiți membrii de partid: se solicita aprobarea secretarului de partid, nu li se lua angajament scris, nu aveau dosare ca informatorii deși, fie vorba între noi, unii scriau mai abitir ca aceștia.
- Întrebare: Domnule ministru, ne-ați ridicat o minge la fileu. Cum credeți că a influențat numirea în funcții cheie din spionajul româ- nesc a unor activiști de partid, să le zicem doar neprofesioniști ca să fim delicați cu caracterizarea? Nu vrem să vă dăm nume, că îi știți și dumneavoastră foarte bine.
- Gen. Iulian Vlad: După părerea mea, au fost reculuri în acele momente. Desigur, unii dintre membrii de partid care au primit sarcina să lucreze în Securitate erau oameni serioși și loiali țării, însă alții n-au dovedit nici calități și nici suficiente trăsături de caracter pozitive, astfel încât au eșuat. De ce au fost trimiși aceștia să lucreze în Securitate, este o altă întrebare. Și răspunsul este următorul: întotdeauna partidul a avut infinit mai mare încredere în membrii de partid decât în Securitate. Pe lângă condiția de studii, de conduită etc. era și calitatea de membru de partid. Este însă regretabil că niște oameni nepregătiți au ajuns sus, la vârf, de unde puteau să orienteze munca de informații externe. Poate pare a fi ceva de necrezut, dar în mintea unor activiști de frunte, poate chiar și a lui Ceaușescu, exista convingerea că un bun comunist, un bun membru de partid este capabil să facă orice, deci inclusiv spionaj sau descoperiri științifice...Așa s-a ajuns ca un profesionist cu ani de zile de activitate în spate și cu rezultate notabile să primească ordine de la un neica nimeni venit de la partid care, după câteva săptămâni de muncă, credea că este Dumnezeu!
Munca de spionaj nu a evoluat și voi știți bine ce a urmat după trădarea lui Pacepa când, sub pretextul așa-zisei întineriri a cadrelor și al aducerii de „sânge proaspăt” în conducerea DIE, ne-am trezit cu unii care habar n-aveau de muncă, promovați exclusiv pe criteriul atașamentului, devotamentului față de partid.
- Întrebare: Domnule ministru, în momentele grele, până în 25 decembrie ’89, când erați împreună cu generalul Ștefan Gușă, dar și înainte când erați cu ministrul forțelor armate, generalul Vasile Milea, v-ați gândit vreodată să propuneți, dumneavoastră sau altcineva, preluarea puterii de către militari pentru o perioadă limitată în timp, după care alegeri libere și guvern, sau ...
- Gen. Iulian Vlad: Întrebarea este clară și vă voi răspunde. Da, eu am avut această idee, pe care i-am spus-o, este adevărat, într-un moment greu, generalului Vasile Milea. Era omul în care aveam deplină încredere... Eu am avut raporturi foarte bune cu toți miniștrii apără- rii, pe perioada cât am avut sarcinile și misiunile pe care le știți. Dar poate cele mai bune relații le-am avut cu generalul Milea.
Cum s-au petrecut lucrurile? În ziua de 21 decembrie, când s-a ținut mitingul, eu nu am fost la Comitetul Central. În țară se petreceau, aproape ceas de ceas, evenimente cum nu vă închipuiți mai grele, mai delicate, mai deosebite. Ministrul Postelnicu trebuia să fie la miting, întrucât era membru al CPEx. Din partea Departamentului Securității Statului era generalul Gianu Bucurescu, care fusese numit și șef al Comandamentului. Se creau comandamente pentru acțiunile astea mari. Generalul Ștefan Alexie era în spital și, oricum, nu ar fi putut să acopere toată plaja de probleme, iar generalul Aristotel Stamatoiu era șeful CIE și pe altcineva nu mai aveam. A trebuit să rămân. În iureșul de probleme apărute, mi se comunica cutare problemă care, pur și simplu, te dădea peste cap, alta din altă parte și tot așa....
- Întrebare: Domnule ministru, cum credeți că au fost văzute de către populație atunci, în decembrie ’89, măsurile și ordinele pe care le-ați dat structurilor din subordine?
- Gen. Iulian Vlad: Este o întrebare dificilă și pot să fiu subiectiv în răspunsul pe care o să vi-l dau. Vă spun drept că, în timpul acela, ar fi fost cu neputință să urmăresc în egală măsură evenimentele și efectele ordinelor pe care le-am dat. Cred, însă, că o parte din cetățeni au realizat de pe atunci că Securitatea nu se manifesta ca o forță care să le fie potrivnică, care să îi reprime. Era cu neputință să nu sesizeze acest curs al lucrurilor, chiar și oamenii mai puțin inițiați, pentru că au putut să se miște în voie, să se manifeste, practic, n-au fost reprimați. Iar atunci când aceasta s-a produs, nu Securitatea a făcut-o!!!
- Întrebare: Care credeți că au fost marile greșeli ale Securității, care au dus spre încriminarea ei, că acum lumea a început să-și dea seama că Securitatea n-a fost mai rea decât sunt acum alte structuri?
- Gen. Iulian Vlad: Înainte să vă răspund la această întrebare, care mi se pare prea abruptă, vreau să vă spun că mi se pare anormal, să mă exprim într-o formă delicată, ca de toate relele care au fost în acea epocă, că despre cele bune nu se vorbește sau se vorbește foarte puțin, să fie vinovată doar Securitatea. Oare n-au fost în țara asta organisme, de un fel sau altul, care să fi avut roluri mai mari decât ale Securității în conducerea treburilor țării și care să fie măcar amintite? Bineînțeles că pe mine, ca individ, m-ar atinge în egală măsură și dacă ar fi condamnat PCR, al cărui membru am fost de la vârsta de 16 ani. Ca simplu membru de partid aș simți partea aceea de responsabilitate care i-ar fi revenit celor peste patru milioane de membri.
Mă întreb și vă întreb: ați auzit de multe ori vorbindu-se de răspunderea PCR, a guvernelor care s-au succedat în decursul anilor, despre seria de miniștri de la diferite departamente? Securitatea și numai Securitatea este cea care a făcut și a dres... Nu m-ar mira dacă vor apă- rea unii aplaudaci care să ne explice că, de fapt, Securitatea este instituția care a creat partidul, l-a condus și, pe cale de consecință, trebuie condamnată în corpore pentru trecutul odios, prezentul neașezat și viitorul incert al României!
VA URMA