Acum, cu 2% din PIB pentru Apărare, lista de cumpărături a MApN pe anul 2020 și aprobată de CSAT arată cam așa: Transportor blindat pentru trupe 8x8 și 4x4; Autoturisme de teren blindate și neblindate de tip ușor 4x4; Sisteme C4I cu capabilități de integrare ISTAR; Avion multirol pentru Forțele Aeriene; Vânător de mine; Sisteme de rachete sol-aer cu bătaie mare – HSAM; Corveta multifuncțională; Elicoptere.
Dacă e să analizăm onest ce s-a întâmplat în domeniul achizițiilor militare ne putem lua cu mâinile de cap. Achiziția corvetelor pentru Forțele Navale – descrisă și de Dan Andronic în EvZ drept “Afacerea Corvete pentru Marea Neagră” e un mare fâs.
Nici acum nu se știe câștigătorul licitației. Programul transportoarelor blindate este în întârziere cu un an. Blindatele Piranha V, achiziționate de la Mowag, firmă elvețiană controlată de americanii de la General Dynamics, a plătit penalizări de peste 8 milioane de euro pentru întârzieri, transportoarele având probleme mai întâi la turelă, apoi la sistemul de comunicații.
La fel, celelalte programe se află încă în stare incipientă, fără să existe proceduri de achiziție lansate. Nu sunt avocatul generalului Nicolae Ciucă, actualul Ministru MApN. Dar acesta a propus în achizițiile modelul Guvern-Guvern (n.r. Government to Government, G2G).
Și a explicitat pentru Radio România Actualități: “Cele mai bune proiecte de înzestrare de până acum, cele de tip G2G, guvern la guvern: Guvernul a adus spre analiză un proiect nou, pornind de la ideea achiziţiilor care funcţionează, cele de tip guvern la guvern, prin lege să includă şi offset, respectiv obligativitatea de a întoarce o sumă importantă de bani în economia României”.
Ba mai mult a repetat: „indiferent ce procedură de achiziţie vom derula, aceasta să se concretizeze în offset cu beneficii pentru industria românească.
Pentru că aici nu este vorba doar de achiziţie şi de operarea acestor echipamente noi, ci este vorba de tot ceea ce înseamnă durată de viaţă, partea de mentenanţă şi nevoia de operare pe o perioadă de timp de minim 20-30 de ani”. Se pare că degeaba pentru că la audieri i s-a citit din declarațiile preşedintele Alianţei Sindicatelor din Industria de Apărare, Constantin Bucuroiu.
Acesta susținea că achiziţiile militare semnate ”Guvern la Guvern”, tocmai pentru a ocoli offsetul, nu fac altceva decât să îngroape industria de apărare românească. Poate e greu de priceput că în planul pe următorii 10 ani al MApN, unul dintre aspectele cheie a fost cheltuirea banilor în sprijinul industriei de profil din țară, pentru transfer de tehnologie, pentru transfer de know-how.
Deși samsarii din industria de armament suferă, anul acesta ajung în România primele componente ale sistemului Patriot, celebrele rachete de apărare antiaeriană, echipamente de ultimă generație, potrivit tehnologiei anului în care suntem, anul 2020.
Achiziția sistemului anti-aerian Patriot a fost relizată printr-un contract G2G cu Statele Unite. Valoarea programului: 3,9 miliarde de dolari. Achiziția directă a sistemului de apărare anti-aeriană Patriot a fost, de altfel, o sursă de nemulțumire pentru companiile europene care ar fi fost interesate să participe la un astfel de proces de achiziție. Deși cîțiva așa-ziși analiști militari mârâie, România cumpără cea mai recentă versiune de Patriot concepută până la nivelul achiziției (anul 2017) şi testată în luptă.
Este ultima generaţie de sistem de apărare aeriană, cu componente care permit combaterea atât a rachetelor balistice şi de croazieră, cât şi a aeronavelor. Sistemul PAC 3 este cel mai recent model aflat în serviciu şi utilizat de armata S.U.A. Până la urmă e ușor de înțeles mecanismul.
Unele firme europene înjură ca nu li s-a dat și lor o bucată din tort, câțiva autohtoni țipă că nu le-a ieșit nicio șpagă. Sputnik – care a preluat declarațiile domnului Constantin Bucuroiu cu satisfacție – e și mai perfidă.
Dăm banii pe armamente la americani, iar bieții muncitori români vor muri de foame! Doamne cât fariseim? Puteam noi face rachetele Patriot la pilă, le luam încet la ștangă la Giurgiu? Întrebarea mea retorică este: cine din acești fățarnici s-a gândit la România?