De ce nu s-a dus Emmanuel Macron la Marrakech să semneze Pactul ONU privind imigrația, pact pe care îl susține? Cei mai mulți comentatori pun decizia președintelui francez pe seama faptului că nu a vrut să irite și mai mult „vestele galbene”. Mai există însă un motiv, care a fost mai puțin comentat - scrisoarea generalului de aviație Antoine Martinez, pe care au contrasemnat-o alți zece generali francezi, un amiral, un colonel, dar și fostul ministru al Apărării în guvernul Alain Juppe, Charles Millon.
Nu este prima oară când generalul Antoine Martinez contestă vehement politicile lui Macron. În trecut, s-a solidarizat cu fostul șef de stat major Pierre de Villiers când acesta și-a înaintat demisia ca urmare a micșorării bugetului armatei. De această dată, însă, scrisoarea sa este de-a dreptul vehementă. Generalul îl acuză pe Macron că, dacă va semna pactul (lucru pe care șeful statului francez l-a făcut prin reprezentantul său- secretarul de stat de la Ministerul de Externe), se va face vinovat de „negarea democrației sau de trădare a națiunii”. Militarii francezi îi reproșează deschis lui Macron că cedează suveranitatea Franței. „Ni se pare că singura suveranitate care va rămâne Franței constă în stabilirea liberă a modului în care vor fi puse în aplicare obiectivele pactului. Nu puteți renunța la această nouă parte a suveranității naționale fără o dezbatere publică, în timp ce 80% din populația franceză consideră că este necesar să se oprească sau să se reglementeze drastic imigrația. Dacă decideți singur să semnați acest pact, ați adăuga un motiv suplimentar pentru revoltă”. Generalii francezi nu se mulțumesc să denunțe caracterul antinațional al Pactului ONU, dar resping ferm și politicile franceze care încurajează de decenii o migrație de proporții. "Statul francez întârzie să-și dea seama de imposibilitatea de a integra prea mulți oameni care au culturi complet diferite și care s-au regrupat în ultimii patruzeci de ani în zone care nu se supun legilor Republicii". Enumerând situația grea în care se află finanțele țării, dar și faptul că „esența politicii este asigurarea securității în exterior și a armoniei în interior”, generalii îl somează pe Macron. „Nu puteți decide singur să ștergeți reperele noastre de civilizație și să ne privați de patria noastră. Prin urmare, vă solicităm să amânați semnarea acestui pact și să cereți, prin referendum, francezilor să se exprime prin vot. Sunteți răspunzător față de francezi în legătură cu acțiunile dvs. Alegerea dvs. nu este un cec în alb.” Pe scrisoarea deschisă a generalului Antoine Martinez și-au pus semnătura Charless Millon, fost ministru al Apărării, generalul Marc Bertucchi, generalul de brigadă Philippe Chatenoud, generalul André Coustou, generalul Roland Dubois, generalul Daniel Grosmaire, generalul Christian Houdet, generalul Michel Issaverdens, amiralul Patrick Martin, generalul Christian Piquemal, generalul Daniel Schaeffer, generalul Didier Tauzin și colonelul Jean Louis Chanas. Sunt nume care probabil nu vă spun nimic, dar am ținut să le pomenesc aici pentru că acești oameni au pus dragostea pentru țara lor mai presus de propria persoană, expunându-se represaliilor președintelui și atacurilor presei mainstream. Nu e nicio figură de stil, acești oameni n-au putut accepta să asiste impasibili la această nouă lovitură dată țării pe care au jurat să o apere cu prețul vieții, deși știu ce riscă. Exemplul pe care îl au în fața ochilor este cel al generalului Christian Piquemal, arestat pe 6 februarie 2016 în timpul unei demonstrații din timpul Zilelor Europene Împotriva Izlamizării și Invaziei Imigranților. Pe 23 august 2016, președintele de la acea vreme al Franței, Francois Hollande, a emis un decret, care nu a fost publicat în Monitorul Oficial, prin care generalul a fost șters din rândul cadrelor armatei, chiar dacă instanța nu a considerat valabile acuzațiile aduse procurorilor. Mai mult, și generalii care s-au solidarizat cu Piquemal (unii au transmis o scrisoare deschisă președintelui, alții au ieșit la raport să critice modul în care a fost gestionată criza de la Calais) au fost amenințați cu sancțiuni.