Mareşalul August von Mackensen, guvernatorul militar al României ocupate de nemţi, era informat, în februarie 1918, că soldaţi bulgari, aliaţi ai Germaniei, furaseră moaştele Cuviosului Dimitrie cel Nou din Basarabi, ocrotitorul Bucureştiului, care este serbat astăzi.
Imediat dupa furtul moaştelor din Catedrala Mitropolitană, Mitropolitului Conon îi trimitea următoarea scrisoare lui Mackensen:
“Excelenţa Voastră,
Avem marea durere sufletească de a vă aduce la cunoştiinţă că astănoapte, 17/4 ale curentei, s-a jefuit Biserica Catedrală a Sfintei Noastre Mitropolii, ridicându-se cu forţa Sicriul cu Moaştele Sfântului cuvios Dumitrie, dimpreună cu toate odoarele ce se aflau într-însul.
Faptul s-a întâmplat ca o trupă de ostaşi bine înarmaţi, prezentându-se aproape la orele 2 noaptea, şi operând până la orele 3-4, mai întâi au înlaturat pe sergentul de serviciu din curte, ţinându-l la o parte şi, servindu-se de instrumente puternice, au forţat ambele uşi ale Bisericii Catedrale, apoi au spart geamurile de la intrare, au năvalit spre altar, au ridicat cu forţa preşiosul Sicriu cu Sfintele Moaste, cu tot ce se afla acolo; după care au plecat din Biserică cu toate cele jefuite, şi s-au transportat cu totul la automobilul pe care-l aveau îndosit şi anume pregătit şi plasat jos în dosul Mitropoliei, pe o stradă laterală şi întunecoasă; şi astfel automobilul a dispărut, încotro nu se ştie. Prin aceasta nemaipomenită şi nocturnă jefuire a Catedralei Sfintei noastre Mitropolii, s-a comis cel mai odios fapt de către un număr de până la 20 de soldaţi (bănuiţi bulgari) înarmaţi, cari, după un plan anume pregătit, prădând Biserica, au lovit atât în interesul Bisericii noastre Ortodoxe, cât şi în credinţa şi interesele Poporului Român, carele nu poate fi vinovat cu nimic.
Deci, Excelenţa Voastră, cu mare durere sufletească aducându-le acestea la Înaltă-Va cunoştinţă, şi în credinşa că Biserica şi Religiunea Ortodoxă sunt protejate prin toate Tratatele de la Haga etc şi cunoscând înaltele sentimente ale Majestăţii Sale Împăratul Germaniei, Noi vă rugam stăruitor ca să binevoiţi a ordona să se ia cele mai urgente măsuri şi să se oprească pe drum călătoria Sfintelor Moaşte, oriunde vor fi, urmărindu-se toţi ostaşii vinovaţi, binevoind a dispune reînnapoierea Sicriului cu Sfintele Moaşte şi tot avutul lor, ca să stea nestrămutate în Catedrala Sfintei Mitropolii a Ţării, Sfântul Dumitru fiind însuşi Patronul Capitalei Bucureşti.
Al Excelenţei Voastre, cu tot dinadinsul rugător pentru interesele Bisericii noastre, dorindu-Vă de la Dumnezeu sănătatea şi pacea aşteptată de către toată lumea îndurerată.
Conon, Mitropolit Primat”.
Cum mii de bucureşteni ieşiseră pe străzi revoltaţi, nemţii au luat măsuri pentru readucerea moştelor în Bucureşti. Constantin Bacalbaşa scrie în cartea sa "Capitala sub ocupaţia duşmanului. 1916-1918": “A doua zi, dis de dimineaţă, se răspândi ca fulgerul prin toate mahalalele ştirea cea senzaţionala şi un curent electric strabatu populaţiunea. Pe data, miile de oameni - mai ales femei - porniră în cete către Deal. La un moment poliţia a trebuit să intervie spre a linişti şi a împraştia poporul. I s-au dat făgăduieli solemne că Sfantul va fi readus la Mitropolie.
Există o legendă în populatia bucureşteană că, atunci când Sfântul - pentru cuvinte tainice - nu vrea să fie ridicat la sfeştanii aducătoare de ploaie sau altele, se lasă greu. Şi atunci nici o putere omenească nu-l poate urni din loc. Mirarea era, prin urmare, cum de s-a lăsat Sfântul ridicat şi nu s-a lăsat greu."
După doua zile, generalul Zach, comandant al judeţului Vlasca XI, îl informa pe prefectul aceluiaşi judet, într-o scrisoare în limba franceză:
“Domnul Prefect Moldoveanu,
Moaştele Sfantului Dumitrie într-un sicriu măreţ de argint au fost furate de bulgari dintr-o biserică din Bucureşti, pentru a fi transportate cu un automobil în Bulgaria. Ajungând la Călugăreni, au schimbat aici automobilul cu o mică căruţă cu cal, pentru a şterge urmele lor.
Este meritul aghiotantului meu, d. Rhefeld, că a descoperit acest schimb. Din ordinul meu, Rhefeld a fost trimis într-un automobil cu soldaţi armaţi pe calea Bucureştiului, spre a opri hoţii.
În dreptul satului Daia, el a găsit căruţa căutată, însoţită de soldaţi bulgari foarte armaţi. Rhefeld a oprit transportul, care se da drept bagaj al unor ofiţeri bulgari, arătându-le revolverul. Bulgarii s-au supus situaţiunii. Rhefeld a adus sicriul la Giurgiu şi depus la cartierul generalului Zach, unde a fost păzit de un ofiţer şi soldati armaţi pâna la 19 Februarie, în care zi sicriul a fost dus cu automobilul, însoţit de o puternică gardă de soldaţi germani înarmaţi, la Bucureşti.
După părerea mea, evenimentul merită să fie însemnat mai târziu în istoria religioasă a României. Vă rog a lua notă de meritele dlui. Rhefeld.
Primiţi, Domnule, salutările mele sincere Zach General al Bavariei şi Comandant al judeţului Vlasca XI”.
Cum au ajuns moaştele Sfântului Dimitrie la Bucureşti
Părintele Grigorie Pisculescu, loctiitor al administratorului Casei Bisericii, scria în 1917:
"Intre anii 1769-1774, cele doua imparatii dusmane, Rusia si Turcia, erau in razboi, Ecaterina a II-a fiind tarina tuturor rusilor, ocupara tarile romane si intre turci si rusi, pe care acum ii despartea Dunarea, avura loc, timp de 5 ani, diferite lupte, calcari si incursiuni de razboi. Un general rus, Petru Salticoff, a trecut Dunarea si a purtat foc si sabie pe teritoriul imparatiei turcesti, isbind sate si orase, intre care si Cerna-Voda si Basarabov. In Basarabov se aflau niste moaste vestite si de toata lumea venerate, zise ale Sfantului Dimitrie.
Generalul Salticoff luand aceste moaste, voi sa le transporte in Rusia. Atunci, un boier roman, Hagi Dimitrie Ment bivel sluger, intamplandu-se pe langa general, l-a induplecat sa nu instraineze moastele, ci sa le lase tot inchinatorilor de pe aici, schimband numai locul. Asa s-a facut ca aceste moaste au fost aduse la Bucuresti, in anul 1774 Iulie 13, sub domnia lui Mihai Sutu si s-au asezat in biserica Mitropoliei Ungro-Vlahiei, unde se gasesc si astazi.
Privind lucrul in cadrul imprejurarilor istorice de atunci, aceste moaste erau luate din imperiul turcesc si stramutate intr-o tarisoara crestina, ceva mai libera din punct de vedere religios, unde era sigur ca prestigiul si buna lor pastrare vor fi si mai mari. Sicriul Sf. Dimitrie, zis de atunci <<cel nou>>, a fost impodobit cu argint la anul 1789 de catre Mitropolitul tarei Grigorie."