Dacă o persoană publică a plagiat, trebuie să depășim situația și persoana respectivă trebuie să plece din funcția respectivă. [...] Cine a plagiat, pleacă!
” Este un fragment dintr-o declarație pe care Klaus Iohannis a făcut-o în urmă cu două săptămâni, la Timișoara. El a răspuns, astfel, unor întrebări cu privire la poziția față de acuzațiile de plagiat aduse șefei DNA, Laura Codruța Kovesi. Declarația sa ar fi putut avea valoarea unui îndemn către cei de la Universitatea de Vest din Timișoara să fie tranșanți în privința plagiatului lui Kovesi.
Câteva zile mai târziu, joia trecută, UVT a confirmat public plagiatul, sub semnătura conf. univ. dr. Corina Ilin, președintele Comisiei de Etică și Deontologie Profesională din UVT. Cei din Comisia de Etică au constatat că 564 de rânduri din cele 4705 rânduri sesizate sunt similare cu alte surse. Cele 564 de rânduri, găsite de Comisie ca fiind similare în raport cu alte surse, reprezintă un grad de similaritate de 4,9%. Deci, câteva zeci de pagini sunt copiate, iar asta o spun chiar universitarii unității de învățământ superior, unde șefa DNA și-a susținut doctoratul. În continuare, o „comisie de lucru” va analiza și ea și, într-un final, CNATDCU va decide.
Fapt important, cei din conducerea UVT nu au reușit să convingă pe nimeni, pe niciun specialist în drept, de la nicio facultate de drept din țară căreia i s-au adresat, să facă parte din „comisia de lucru” care să analizeze plagiatul. „Comisia de lucru” va fi alcătuită din trei profesori de drept, de origine română, care predau la Universități din străinătate. Probabil, SIE a avut de lucru pentru selecționarea celor care să facă parte din Comisie.
Primele presupuneri în privința plagiatelor lui Victor Ponta, Gabriel Oprea și Petre Tobă au provocat o reacție imediată, de forța unui tsunami. Media, personalități din cultură și învățământ, figuri publice ale vieții politice, intelectuali români din țară și străinătate, bașca deontologii de serviciu ai neamului, toți au sărit să-i înfiereze pe suspecți, din capul locului. „Nu se poate, totul până la plagiat!”, conchideau aceștia fără drept de apel, neuitând să pomenească despre cât de originale au fost doctoratele lor. Care să fie pricina pentru care acum, în cazul plagiatului șefei DNA, cu câteva excepții este liniște? Cel mai simplu și la îndemână răspuns este „dublul standard”. Este un clișeu drag, unul care îl face pe români ca, în situații identice care privesc persoane diferite, să fie raționali și intransigenți cu „ai lor”, pe de o parte, iar pe de alta, emoționali și îngăduitori cu „ai lui”. Ignorarea sau chiar justificarea unor situații identice, unele infierate ieri, pentru că aveau drept protagoniști pe cel din tabăra „Dușmani” este, să recunoaștem unul dintre deliciile tâmpe cu care „media deontoloagă” își răsfață publicul. Dar mai este un motiv, unul foarte grav, acela care i-a făcut să tacă pe mari și serioși specialiști în Drept, titulari ai unor catedre din Universități de prestigiu, și pe mulți intelectuali valoroși, cu un cuvânt greu de spus în materie de chestiuni academice: Frica! Frică de ce anume? se naște întrebarea. Acești specialiști în Drept și acești intelectuali de marcă nu sunt niște bandiți încă neprinși care, tocmai ca să scape de mâna lungă a DNA, s-au dat la fund toți, ca la un semnal. Nu groaza că, odată ieșiți ca „păduchele în frunte” s-ar expune răspunderii pentru cine știe ce fapte penale comise, ci aceea că, indiferent de ceea ce ai fi făcut, sau nu ai fi făcut – Cazul Rarinca este doar un exemplu - cam oricine ai fi în țara asta, odată intrat în colimatorul celor doi corifei ai domniei bunului plac, șefa DNA, Laura Codruța Kovesi, și șeful operativ al SRI, generalul Florian Coldea, ți se poate întâmpla orice.
Faptul că lucrarea de doctorat a academicianului doctor inginer Elena Ceaușescu era elaborată de un colectiv al ICECHIMului – adevărații autori au fost patru ași ai cercetării științifice în chimie, Osias Solomon, Radu Bordeianu, Silvia Bittman si Dan Cornilescu - era o chesiune de notoriete în mediul specialiștilor din domeniu, și nu numai, din acea vreme. Pe acest subiect se râdea pe înfundate și se șușotea pe la colțuri, dar doar atât. Păstrând proporțiile, cam același lucru se întâmplă și cu doctoratul șefei DNA. Motivul, și de atunci, și de acum, este unul și același: Frica! Iar faptul că acest sentiment, Frica, mai poate face astăzi diferența dintre adevăr și minciună, dă masura exactă a Terorii instaurată de Poliția Politică în România, sub pretextul luptei împotriva corupției.