Într-o vreme când ochii sunt țintiți asupra Ucrainei și frământărior post-electorale din UE, o știre a trecut neobservată într-un moment în care Europa este tot mai îngrijorată de exportul de jihadiști spre Siria și riscurile la adresa securității pe care experiența acumulată pe frontal sirian le prezintă pentru țările vest-europene, odată întorși în Occident.
Franța a dezvăluit recent planurile sale militare pentru combaterea fenomenului islamist care se dezvoltă și în centrul nordul Africii și care s-a amplificat după haosul instaurat în urma Primăverii Arabe. După Operațiunea Serval, numele de cod al intervenției militare din Mali, armata franceză a trecut la faza următoare, și anume etapa anti-teroristă și își va reloca trupe și logistică militară de-a lungul Sahelului, mai exact în Burkina Faso, Niger și Ciad.
Circa 3000 de soldați francezi vor staționa în patru baze permanente și două provizorii, câte una din fiecare amplasate în Mali. Alături de forțele de elită, Parisul a trimis în lupta împotriva extremiștilor și drone, elicoptere de asalt și avioane de vânătoare iar un comandament de informații va culege și furniza datele pe care se vor baza operațiunile anti-teroriste.
Sub asediul impopularității acasă, președintele Francois Hollande a mutat decisiv prin operațiunea din Mali și, mai nou, prin planurile de combatere a insurgenței islamiste într-o zonă care poate altfel deveni o sursă de scurgere a extremismului către Europa. Odată cu intervențiile din Coasta de Fildeș și Libia din 2011, cea din Mali și republica Centrafricană din 2013, Franța a acoperit deficitul de imagine după retragerea precipitată din Afganistan, preluând inițiativa într-o regiune care a jucat mereu un rol central în politica sa externă și care a ajutat-o astfel să își mențină statutul de putere.
Replicile militare i-au adus, cum era de așteptat, acuzații de gesturi-reflex de fostă putere colonială și care acționează doar pentru interese economice, cum ar fi uraniul din Niger, periclitat de mișcările islamiste din regiune. Nu cred că intervențiile de anvergură și costisitoare pentru bugetul francez, într-un moment în care economia națională cu traversează cea mai bună perioadă, ar fi fost soluții pentru chestiuni punctuale care priveau interesele economice ale Franței în regiune. Iar misiunea declarată a Franței în Mali a fost atinsă: expulzarea islamiștilor care preluaseră controlul majorității teritoriului și instalarea unui președinte ales prin vot deschis și democratic.
Dincolo de motivațiile Franței, în căutare de reafirmare într-un spațiu geopolitic dominat de Statele Unite, trebuie să vedem efectele concrete ale mișcărilor de trupe franceze. Cu un nord al Africii răvășit de revoltele populare și devenit cea mai facilă cale de acces spre Europa (60.000 numai de la începutul acestui an), oricare din țările din Sahel căzută în mâna islamiștilor ar fi transformat o arie de instabilitate într-una cu risc sporit pentru securitatea Europei, chiar în inima Africii. Găurile negre de islamism - Siria, Sinai, Yemen, Libia – și o Africă de nord și centrală în degringoladă ar fi fost mult prea mult pentru o Europă care încă nu a găsit răspuns la problema jihadiștilor sirieni, de genul celor care atacă în plină zi cu Kalașnikovul, așa cum s-a întâmplat acum două sâmbete la Bruxelles.