Sfânta Haritina din Roma a trăit în vremea împăratului Dioclețian (284-305). Orfană de mică, ea a fost crescută de un creștin pe nume Claudiu, zis Cel Pios.
Dregătorul Dometius, auzind că Haritina nu doar că este creștină, dar îl și propovăduiește pe Hristos, convertindu-i pe alții, o condamnă la chinuri. Este tunsă și i se pun cărbuni aprinși în cap, apoi este aruncată legată în mare, dar scapă prin minune. Atunci, niște desfrănați sunt puși să o necinstească pe fecioară. Însă tânăra se roagă de Dumnezeu să-i ia sufletul mai înainte. Moare în timp ce stătea îngenuncheată la rugăciune.