FLORIN CIORNEI: "Marea confruntare electorală pentru Bucureşti se lasă aşteptată."
Deşi numele aruncate în joc promit o campanie spectaculoasă, atmosfera este leşinată. Cu excepţia grupurilor de flămânzi care s-au înghesuit la grătarele lui Vanghelie, nu s-a mişcat mai nimic. Candidaţii sunt apatici. Lipsa de chef se vede de la o poştă. La fel şi lipsa de pregătire pentru această competiţie. Nu se provoacă, nu se atacă şi nu fac risipă de promisiuni electorale. Se aşteaptă unul pe altul mizând pe speranţa că celălalt va greşi. Şi va conta, ca în orice campanie, chiar şi localizarea eronată a unui cartier pe harta Bucureştiului. Într-un fel este de înţeles că pretendenţii la Primăria Capitalei nu au niciun interes să se epuizeze din primele zile. Este clar că învingătorul se va stabili abia în turul al doilea, la 15 iunie, iar candidaţii îşi ţin încă ascunse cărţile sau dosarele. Până atunci totuşi, candidaţii trebuie să se califice în runda finală. Şi miza acestei prime părţi a campaniei pentru cei mai importanţi competitori va fi accederea în turul doi.
Cu excepţia lui Vasile Blaga, care se vede deja intrat în runda finală, ceilalţi trei competitori importanţi - Cristian Diaconescu, Sorin Oprescu şi Ludovic Orban - trebuie să-şi joace încă şansele. Deocamdată nu o fac. În lipsa unor sondaje care să arate poziţia reală a fiecărui candidat, cei trei se află într-un echilibru fragil. Din acest motiv, toţi aşteaptă şi, mai ales, caută să nu gafeze. Normal ar fi să-şi coalizeze atacurile împotriva lui Vasile Blaga. Ar fi în logica politică curentă în care PSD, PNL şi PC sunt aliaţi de facto. Ar fi însă o greşeală dacă Diaconescu, Oprescu, Orban şi Guşă ar sări pe candidatul PDL, înainte de 1 iunie, chiar dacă după se vor alia cu certitudine. Nu ar face altceva decât să-l recunoască pe Blaga ca principal candidat pentru Capitală şi să-i uşureze intrarea în runda finală. De asemenea, pentru fiecare dintre candidaţi este important cu care dintre competitori va intra în turul al doilea. Şi aici există ezitări semnificative, iar calculele sunt complexe. Pentru Vasile Blaga, de exemplu, adversarul „natural“ ar fi candidatul PSD. Dar pe care dintre ei să-l atace? Pe cel oficial, Cristian Diaconescu, sau pe Sorin Oprescu, candidatul de suflet al lui Ion Iliescu, adevăratul patron al PSD? Pentru Blaga, Doctorul pare un adversar mai incomod pentru turul al doilea pentru că statutul de „independent“ i-ar permite să joace pe tactica victimizării. Sau ar fi preferabil Ludovic Orban?
În general, candidaţii au probleme cu identificarea adversarului. Diaconescu, de exemplu, are un meci personal cu Oprescu pentru câştigarea electoratului PSD. Dacă nu se angajează într-o dispută cu Blaga, riscă să devină invizibil.
Şi adversităţile vor conta mai mult decât proiectele. Şi oricât s-ar strădui candidaţii să-şi construiască o identitate electorală, în final vor conta identităţile din spatele candidaţilor. Va conta că Blaga este candidatul lui Băsescu, că Diaconescu este candidatul unui PSD reformat doar pe hârtie, că Oprescu este candidatul lui Iliescu şi că Orban este candidatul lui Patriciu.