FLORIAN BICHIR: Geoană şi criza pakistaneză

Nici nu a anunţat bine Mircea Geoană în ziua alegerilor că se retrage din CSAT, că a şi primit un potop de replici.

„Îşi face campanie electorală, nu e moral că o face în timpul scrutinului, avem un Memorandum de retragere, iar el ştia”, sunt cele mai blânde reacţii. În realitate, Mircea Geoană a dorit, cred eu, să transmită un altfel de mesaj. Unul care-l distanţează de PSD şi îl aruncă în confruntarea finală cu Traian Băsescu. În primul rînd, Geoană şi-a afirmat sprijinul faţă de cadrele militare, fie ele active sau în rezervă, o categorie extrem de importantă.

Relaţiile civil- militare au fost scurtcircuitate de multe ori după Revoluţie. Unii dintre analişti nu s-au ferit să le numească „o criză pakistaneză”. În decembrie 1989, militarii au jucat un rol important în detronarea lui Ceauşescu. După Revoluţie, sau ce a fost ea, au fost trimişi înapoi în cazărmi şi au fost răsplătiţi cu reformă, reduceri de tehnică, de buget şi de personal. Armata s-a simţit trădată. Abia din 1994, soarele a răsărit din nou pe strada militarilor: NATO.

Oamenii războiului şi-au regăsit vocaţia. România în NATO este, până la urmă, opera militarilor. Noua Armată a României este total alta decât cea din 1989. E pro-NATO, instruită, ofiţerii vorbesc limbi străine, sunt conectaţi la structurile Alianţei. Se simt camarazi cu colegii lor din NATO. Umilirea acestora prin reducerea salariilor, a soldelor îi jigneşte. Provoacă o criză pakistaneză cu civili, cu acei politicieni care se joacă cu destinul ţării. Mircea Geoană a trimis un mesaj spre aceşti oameni. Spre cei activi, dar şi spre cei în rezervă. Decodificat, mesajul sună cam aşa: „Vin dintr-o familie de militari, vă preţuiesc, ştiu ce jertfă faceţi. Eu nu o să-mi bat joc de voi”.   Un al doilea semnal pe care l-a transmis Mircea Geoană a fost cel spre Washington, chiar cu dedicaţie. Fost ambasador în SUA şi ministru de externe, Geoană a dorit să asigure Alianţa Nord- Atlantică, mai precis pe Unchiul Sam direct, că el este un om serios, pe care se pot baza. Subliminal, chiar, că el s-ar fi opus retragerii României din Irak. Mai clar, candidatul la preşedinţie a anunţat că el nu este un simplu licurici, ci un om responsabil. Telegramele ambasadelor au plecat deja, pentru că, spre deosebire de noi, diplomaţii acreditaţi la Bucureşti nu cunosc miştoul românesc.

Declaraţia lui Mircea Geoană arată că acesta a luat de bună candidatura sa la Cotroceni. Nu este un simplu iepure în această cursă. Chiar vrea să câştige şi face eforturi în acest sens, a prins curaj. Ceva-ceva a început să se schimbe şi-n PSD. Lui Geoană nu-i mai este frică de Iliescu, ba dimpotrivă, şi l-a luat drept principal consilier pe Cozmin Guşă. Nu mai are sclipirea aceea de „Prostănac”, ci se simte o anumită determinare în privirea lui.

Există curente de păreri în PSD, dar parcă nu mai există un război pe faţă. Geoană a început - de bine, de rău - să adune partidul în spatele său. Politicianistă sau nu, declaraţia lui Geoană despre ieşirea din CSAT demonstrează că vrea să câştige. Şi că „Prostănacul” de odinioară a început să înveţe!

CITIŢI ŞI:

Cine i-a „furat” lui Geoană victoria

Alianţa PDL+EBA începe decapitarea filialelor codaşe

SENATUL EVZ: Pipiţe, oieri şi factorul bling în alegerile europene

EDITORIALUL EVZ: Gigi Şnur şi prosopul lui Crin

FLORIAN BICHIR: Geoană şi criza pakistaneză

Ecologiştii, mai verzi în PE

Alegerea extremă a europenilor

Voturi cumpărate cu napolitane şi bere

20 de europarlamentari îşi reînnoiesc mandatul

Ei sunt cei 33 de europarlamentari aleşi de români