Dosarul întocmit de Securitate ministrului Educației, Mircea Dumitru, este reanalizat de CNSAS, procedura fiind într-o etapă preliminară, a explicat, miercuri, Florian Bichir în studioul emisiunii Evenimentul zilei.
Membru al Colegiului CNSAS, Bichir nu crede că Securitatea ar fi falsificat semnătura cuiva și spune că adeverința care atestă necolaborarea „e valabilă și nu e valabilă”, având în vedere că legea de funcţionare a CNSAS s-a schimat în 2008
EVZ: - Ministrul Educației, Mircea Dumitru, a respins categoric și răspicat acuzațiile că ar fi fost colaborator al Securității. Există totuși dosarul Fond Reţea nr. R 79832, care a fost activ între 1980 și 1986, pe care i l-a întocmit Securitatea. Ce înseamnă dosar de rețea?
Florian Bichir: - Există mai multe tipuri de dosare - de rețea, dosar informativ, dosar fond penal, dosar documentar -, iar fondul de rețea înseamnă fondul surselor. Orice serviciu de informații lucrează cu surse. Și Securitatea, ca sistem de informații, care a produs mult rău acestei țări, lucra cu surse, iar cei care erau recrutați deveneau colaboratori și erau trecuți în așa-numitul fond de rețea. Ca să înțelegeți mai bine, cei care au dosare care încep cu „I”, de la informativ, erau urmăriți, iar cei care au dosare întocmite cu „R” în față erau surse.
- Există deci un angajament scris semnat de Mircea Dumitru?
- Eu nu am avut curiozitatea să mă uit pe dosarul profesorului Dumitru. Și eu am fost surprins de dezvăluirile apărute în presă și probabil că zilele astea o să mă uit și în dosar. Vreu însă să lămurim clar niște lucruri: domnul profesor a fost verificat în 2007, pe fosta lege a CNSAS, cea din ‘99, în care Colegiul stabilea dacă un om a făcut poliție politică sau nu. Există un verdict dat de colegii mei în 2007, așa că existența unui dosar nu e pusă la îndoială Am verificat și eu. Chiar există un dosar pe numele domnului Dumitru, cu ”R” în față, dar nu l-am văzut și nu mă pot antepronunța pentru că ar fi incorect, imoral și am și un jurământ în fața Parlamentului. Pe de altă parte, noi îl verificăm acum și pe Mircea Dumitru, la fel cum facem cu toți miniștrii Guvernului Cioloș, și sunt vreo 30 de persoane.
- Cum se face această verificare?
- În momentul în care ești numit ministru, secretariatul general al Guvernului trimite datele personale la CNSAS. În aceeași zi, CNSAS-ul întreabă la toți ceilalți deținători de arhive, adică SRI, SIE și Serviciul Istoric al Armatei, dacă există date noi privind persoanele respective. Și se așteaptă răspunsul . Nu poți să ai o decizie pe două hârtii aflate la CNSAS, când la alte arhive poate să fie un dulap de hârtii. După ce vin raspunsurile – de menționat că cercetarea nu se face doar în propriul dosar, ci și în dosare conexe, pentru că avem o direcție de informații care cercetează toate cazurile –se face o notă de constatare, care merge mai întâi la Juridic și apoi vine la colegi. În 2008, legea de funcţionare a CNSAS s-a schimat, deci adeverința domnului profesor e valabilă și nu e valabilă.
- Concret, ce s-a modificat în lege?
- Mai nou, nu mai există cei 11 Dumnezei care să decidă că tu ai făcut poliție politică sau nu, ci verdictul îl dă judecătorul. Ăia 11 spun că sunt elemente, avem avizul juridic, se încadrează pe lege, trimiteți în instanță dosarul și ea să ne spună verdictul. Cam în 98% din cazuri am câștigat. Altă schimbare în lege este că înainte CNSAS-ul elibera o adeverință care era standard , iar acum se dă o adeverință cu preambul, mult mai cuprinzătoare și enunțată. În cazul lui Mircea Dumitru, au venit răspunsurile de la arhive și în principiu începe verificarea. Nimeni nu l-a acuzat de nimic, dar CNSAS își face datoria. Eu înțeleg presiunea publică, dar nu pot să mă joc cu viața unui om, atâta timp cât nu am cercetat toate elementele. Aici nu e pe ochi frumoși, ci lucrurile astea durează... gândiți-vă că avem o arhivă, este a doua din Europa ca mărime, de 28 de kilometri liniari. Dacă pui dosar lângă dosar e jumătate din distanţa Bucureşti – Ploieşti. Eu nu pot să zic mâine că am citit cei 28 de kilometri liniari și împart adeverințe de băiat bun și băiat rău, că mă joc cu destinul unui om.
- Un dosar de rețea ținut activ de către Securitate vreme de șase ani arată o relație de colaborare strânsă și continuă. E greu de crezut că nu a existat nicio formă de colaborare...
- În general, după un an sau doi erai scos din relația operativă dacă nu produceai nimic, nu veneai cu informații. În experiența mea de nouă ani de zile am văzut dosare foarte subțiri, foarte groase, cu angajamente, fără angajamente, cu chitanțe, fără chitanțe, de toate tipurile... Vă spun sincer că nu cred în angajamente false. Nu cred că Securitatea a falsificat semnătura cuiva. A fost o audiere, dacă nu s-a intersectat cu Securitatea, de ce a mai trecut pe la noi?!
- Mai pot apărea documente noi?
- Nu cred. Documentele vechi trebuiesc interpretate în noua variantă a legii. Trebuie lămurit ce este acolo. Nu mă întrebați cât va dura. De exemplu, într-un dosar care are 46 de volume e foarte multă muncă. Trecutul nu se prescrie niciodată.
- Există vreo contestație în instanță făcută de Mircea Dumitru apropo de faptul că semnătura i-a fost falsificată?
- Din 2007 până ieri nu s-a întreprins nimic.
„Dezbaterea este deja foarte bizară”
Invitat în aceeași emisiune, vicepreședintele PMP Robert Turcescu crede că dezbaterea pe tema colaborării ministrului Educației cu Securitatea este deja „foarte bizară”.
FOTO;Robert Turcescu
Robert Turcescu : - Garantez că dacă Mircea Dumitru era o persoană detestabilă, opinia publică ar fi fost necruțătoare. Nici n-ar mai fi interesat-o verdictul CNSAS, simplul zvon că există dosarul acesta de rețea, că a semnat un angajament, l-ar fi pulverizat pe domnul Dumitru din spațiul public. Faptul că ministrul Educaţiei a abordat o atitudine intransigentă în legătură cu această plagă a societății românești, referitoare la furtul intelectual, la plagiate, faptul că și-a făcut un proiect de minister prin care încearcă să facă ordine, curățenie, în acest câmp al operelor plagiate, l-a plasat într-o zonă de personaj luminos al vremurilor pe care le trăim. Trebuie să admitem cu toții că suntem într-o perioadă în care ne e foame de oameni care să aibă o astfel de aură, căutăm cu disperare niște personaje care să aibă tăria să se bată cu sistemul.
- Sugerați că toată povestea aceasta ar fi un joc de putere și influență?
- Dl. Dumitru are o imagine foarte bună. Opinia publică refuză să ia în calcul această idee a faptului că un personaj precum Mircea Dumitru a fost colaborator al Securității. Pe mine m-a uimit faptul că a spus ieri răspicat că nu s-a intersectat cu Securitatea, că vorbim despre un fals. Dar există un dosar care are acest indicativ „R”, de rețea, și care arată că la un moment dat, în existența dumnealui, a existat un fel de intersecție cu Securitatea. Deci tare curios sunt pe ce se bazează această atitudine categorică a lui Mircea Dumitru. Faptul că spune un nu categoric, deși există dosarul, aici este marele semn de întrebare. Ar fi o mare dezamăgire într-adevăr... La momentul acesta, dl. Dumitru ar trebui să iasă în spațiul public și să spună: „Știți ceva, uite ăsta este dosarul pe care l-am avut, l-am copiat de la CNSAS, analizați-l și voi și vedeți dacă am făcut sau nu poliție politică.” Una e verdictul că nu a făcut poliție politică dat în 2007 de CNSAS și alte este că într-o perioadă a vieții sale a colaborat, a semnat un angajament, nefăcând însă poliție politică. Cinste lui că nu a pus oamenii într-o situație delicată, cu nu și-a turnat colegi. Dar dl. Dumitru are mai nou o mare problemă, pentru că orice ar face acum în legătură cu școlile doctorale, cu plagiatele... se vor găsi ăia care au plagiat ca porcii și vor zice: „Tu vorbești mă, securist nenorocit”. Mircea Dumitru este într-o astfel de situație dacă nu lămurește rapid toate lucrurile.