De fiecare dată când apare o acțiune de amploare a fiscului, fie ca e vorba de popriri de conturi sau, ca în zilele acestea, decizia de a suspenda activitatea celor care nu oferă bon, intră în priza latura reacționară a opiniei publice, cum că de ce ăștia și nu ceilalți, că e nedrept etc etc.
Sunt cel puțin cinci motive pentru care o astfel de "prigoană" a fiscului merită să fie susținută, câtă vreme nu este doar o încercare de a aduce mai mulți bani la buget pe ultima sută de metri și prin orice mijloce, ci un demers just, care poate reforma relația contribuabil-fisc.
1. În primul rând, sunt măsuri care conduc, în timp, la echilibrarea bugetului de stat.
2. Forțează contribuabilul să ajungă mai repede la concluzia că dacă trăiește într -o țară atunci trebuie să respecte și regulile ei.
3. Când vine vorba de micii contribuabili, există tentația de a spune ca nu aici se află mare evaziune și de a-i compatimi. E drept. În schimb, disciplinarea contribuabilului mic are o miză uriașă. Introduce la nivel de mass market conceptul de mai sus (pct. 2) ceea ce ar putea fi o garanție că, pe viitor, principiile după care se fac afacerile se schimbă.
4. Orice acțiune în masă (zone de intervenție sunt, slavă Domnului, destule, luând în considerare nivelul evaziunii), îndreptățită, a fiscului, poate genera curățirea unui întreg sistem. Penalizarea contribuabilului pentru propria greșeală și nu arbitrar distruge un alt fenomen găunos, care merge mână în mână cu mica evaziune, respectiv corupția fiscului. Câtă vreme știi că respecți regulile, n-ai niciun motiv să mai accepți un abuz al inspectorului fiscal. Desigur, este nevoie ca fiscul să aibă același apetit pentru curățirea propriului sistem ca și pentru disciplinarea contribuabilului.
5. Iarăși, orice acțiune a fiscului, creează în timp presiune din partea celor luați în vizor, dar și din partea opiniei publice, ca "represaliile" să se extindă. Fie că sunt penalizați mai întâi contribuabilii mici sau cei mari, vor arăta cu degetul spre "ceilalți".