Săptămâna trecută, numărul de atacuri în Ucraina s-a dublat, forţele pro-ruse atacând de două ori mai mult forţele guvernamentale în toate cele trei sectoare de presiune spre ofensivă, Donetsk, Luhansk şi Mariupol.
Se pregătesc şi se testează viitoare ofensive, în timp ce sunt măturate zone de rezistenţă, zone gri ce nu aparţin nici autorităţilor legitime nici forţelor pro-ruse, iar acumularea de capabilităţi militare în Donbas anunţă o ofensivă iminentă – că doar nu au fost aduse în regiune mai multe tancuri decât au Germania şi Marea Britanie împreună pentru a sărbători aici Crăciunul. Şi nici perspectiva unei apărări suficiente nu se justifică: raportul de forţe este de 7 la unu, ba chiar 10-12 la unu pe unele sectoare ale liniei de demarcaţie, un raport ce anunţă ofensiva iminentă în fatidica lună de august ce tocmai a început.
Mai grav, politica agresivă şi ameninţarea vizează şi prezenţa monitorilor internaţionali ai OSCE. După ce li s-a interzis accesul în anumite zone iar dronele au fost doborâte pentru că filmau acumulările de tehnică interzisă în zona de excludere convenită după încetarea focului, mai nou, am avut prima confruntare directă şi ameninţări în bătaia puştii a reprezentanţilor monitorilor internaţionali. Cu armele automate aţintite spre ei, monitorii au fost subiectul presiunilor directe ale unei găşti de paramilitari de limbă rusă scăpaţi de sub control sau, din contra, asmuţiţi de către conducătorii ruşi ai celor două corpuri de armată din regiune împotriva operaţiunii neînarmate ce constată situaţia de pe teren urmare a acordurilor de la Minsk.
Astfel, OSCE a dat publicităţii săptămâna trecută un comunicat în care susţine că membrii misiunii sale de monitorizare din Estul Ucrainei au fost ameninţaţi cu armele după ce a fost oprită de doi paramilitari înarmaţi la intrarea în satul Lukove controlat de separatişti, în după amiaza zilei de 29 iulie. Misiunea voia să vadă unde duc urmele unor vehicule blindate ale infanteriei noi care ar fi apărut în regiune şi dorea să afle unde sunt staţionate, în condiţiile în care nu trebuiau să se afle în zona de interdicţie şi, în general, acel armament rus de ultimă generaţie nu trebuia să se afle deloc în Estul Ucrainei decât dacă separatiştii aveau bani să-l cumpere în piaţă, la Rostov pe Don, cum glumea ministrul de Externe Lavrov explicând prezenţa armamentului rus de ultimă generaţie pe teritoriul ucrainean.
Un jeep de camuflaj bloca drumul şi separatiştii au ameninţat cu armele şi au obligat misiunea să se întoarcă din drum indiferent de parlamentările încercate. Misiunea a primit ordinul separatiştilor, bine susţinut de manifestaţiile agresive cu armele de foc, să plece din zonă. Când monitorii şi vehiculele OSCE se retrăgeau, un alt jeep de separatişti i-a depăşit în trombă, i-a ciocnit voit şi a blocat convoiul din faţă, de data aceasta, din nou cu armele la vedere, gesticulând larg, profund nemulţumiţi de prezenţa monitorilor în regiune, nu numai de faptul că voiau să treacă să verifice tehnica nouă adusă de ruşi.
După ce le-au arăta monitorilor că le vor lua gâtul, cu gesturi expresive şi fără nici un echivoc, separatiştii au fotografiat oamenii prezenţi şi vehiculele, după care i-au obligat să meargă la punctul de control separatist din Prymorske, 5 km sud de satul Lukove. Nouă persoane înarmate i-au înconjurat pe monitori înjurându-i şi ameninţându-i cu armele din dotare. Aceştia au lovit cu paturile armelor în maşinile misiunii. Monitorii au putut reveni într-un final, după ameninţări şi parlamentări, în siguranţă la baza din Mariupol, regiunea în care s-a desfăşurat incidentul anunţând dezvoltări posibile ale agresiunii militare ruse în Estul Ucrainei pe această direcţie, spre Crimeea, odată ce va fi dat ordinul de atac.
Misiunea de monitorizare este pe deplin şi real multinaţională având reprezentanţi din 45 de ţări şi staff local ucrainean la nivelul a 305 membri, cunoscători ai regiunilor monitorizate, a limbii şi localităţilor respective. Misiunea monitorizează încetarea focului şi a fost extrem de critică faţă de repetatele încălcări din ultima vreme, acuzând ambele părţi, însă subliniind cu precădere atacurile pro-ruşilor asupra trupelor ucrainene aparţinând autorităţilor legitime de la Kiev ca şi introducerea de echipament şi armament nepermis dincolo de zonele de stocare. Practic misiunea de monitorizare este principalul instrument de verificare al îndeplinirii acordurilor de la Minsk care par să se prăbuşească tot mai mult în ultimele săptămâni, reclamând reacţii politice la vârf ale Preşedintelui Poroshenko care a purtat discuţii telefonice cu liderii statelor membre ale formatului Normandia şi cu Preşedintele SUA.