Aveți răbdarea necesară pentru a parcurge rândurile mele. Vă asigur că le-am scris, așa cum văd eu ceea ce se petrece în jurul meu. Veți ierta unele inadvertențe sau formulări nefericite din textul meu. Vă asigur de toată considerația mea. Nu am mijloace necesare de comunicare, nici măcar un telefon mobil.
În 2009, aproximativ 1 milion de țărani au trecut de la pensii de 18-20 de lei, la 300 de lei (nu vă grăbiți să victimizați persoanele, aveau puține norme la CAP). Acum au 350 de lei. Imaginați-vă pe cineva care a fost femeie de serviciu la o școală și are o pensie de 7-800 de lei: vi se pare corect ca cineva care n-are vechime, n-a contribuit cu nimic la fondul de pensii, are 350-400 de lei? Să nu ne mai jucăm cu victimizarea bătrânilor, vârsta nu este criteriu pentru pensie. Nu dați speranțe nejustificate, că oricum statul trebuie să te plătească la bătrânețe, nu atribuiți ideea că ni se cuvine totul. Oamenii să învețe să-și gestioneze viața, e multă lene și alcoolism, asta nu se vede de la București, lumea crede că i se cuvine orice, stă cu mâna întinsă.
Fiindcă am ajuns aici, vreau să mă refer și la alte fenomene. Sunt pline ecranele de orășeni care se plâng de facturi la căldură. Vă informez că am dat 1.800 de lei pe lemne, în fiecare zi scot cenușa și fac focul, dimineața e frig peste tot. În baie închid apa că pocnesc țevile, folosim WC-ul din curte, e frig peste tot, se face aproximativ cald doar unde este focul. Un orășean se trezește în căldură, poate nu e foarte cald, dar nici la mine în casă nu e, aici stăm doi bătrâni, eu și soțul meu de 77 de ani, vă imaginați cum aduc lemne cu brațul, cum fac focul, în cât timp reușesc, dacă îngheață butelia, și se întâmplă, reușesc să fac o cafea la un reșou electric. Eu nu cred că un orășean plătește pe o iarnă 1.800 de lei, plus tăiat și depozitat încă 200 de lei. În concluzie, fiecare să-și asume locul unde viețuiește cu plusuri și minusuri. Prea multă lume se victimizează pe divese motive, fără substanță. E prea mare jelania colectivă și presa, cu părere de rău, o întreține. Realitatea e alta, nu toți trăim la fel, nu muncim la fel, nu ne-am gestionat viața la fel, răsplata vieții este diversă, nu se pote minimaliza viața pe bază de jelanie și victimizări. Mă ntorc la viața noastră politică. Vă amintesc că, în 2007, Tăriceanu a scos PD de la guvernare, reacțiile au fost neânsemnate, oare de ce? Știam că, în 2004, Alianța D.A. a candidat pe liste comune, fără a se specifica cine este de la PNL, cine de la PD. În ce calitate Tăriceanu i-a scos de la guvernare, voturile obținute erau comune. Cred că, atunci, PD a greșit acceptând manevra susținută și înfăptuită cu tenacitate de Dl Patriciu și PSD. În 2014, PNL a ieșit din USL la dorința liderului PNL, Antonescu. Dar în 2007? În cariera mea didactică am prețuit mult PNL și epoca Brătienilor, mai puțin țărăniștii care erau contradictorii, prea scrupuloși și fracționiști. Au câștigat alegerile în 1928, dar a venit criza pe care n-au putut-o gestiona. PNL de după 1989 are mai mult și afișează la fel de mult o atitudine scorțoasă, un aer prea mândru. Fiecare se crede un Brătianu, așa cum noi, moldovenii, în mândria noasră, ne credem Ștefan cel Mare. Fuziunea dintre PNL și PDL este, după părerea mea, greu de realizat. În această uniune, zestrea politică a fiecăruia este diferită una de alta. PNL are, în parte, o guvernare 2004- 2008 marcată de trădarea rușinoasă, de complicitate cu PSD, de suspendarea în 2007 a Președintelui la voința PC-ului lui Voiculescu, privatizarea BCR cu succes și cheltuirea banilor cu același succes de către Vosganian și uriașul deficit bugetar de la sfârșitul lui 2008. A urmat circul din Parlament din 2009, Alianța de la Grivco, pierderea alegerilor prezidențiale în 2009. Personal n-am crezut în victoria lui Antonescu, omul era fără consistență, n-ar fi știut ce să facă cu funcția.
A urmat USL cu racolarea de deputați și răsturnarea Guvernului Ungureanu pe motive netemeinice, trădarea lui Tăriceanu, care inițial respinsese crearea USL, schimbarea lui Antonescu cu Iohannis și sprijinul masiv al PDL pentru câștigarea alegerilor prezidențiale din noiembrie 2014.
Cu respect,
Ecaterina Chebac, Bibolari-
Iași (Va urma)
„Mai puțină mahala și cuvinte de jignire”
Mă numesc Durnescu Ion, invalid din cel de-al Doilea Război Mondial, Colonel (R) și am etatea de 91 de ani. Locuiesc în Orașul-Erou Mărășești, cel mai sărac oraș din județ, rușine pentru foștii conducători ai județului. Citesc cu plăcere publicația dvs. și m-a impresionat plăcut articolul despre scriitoarea Ileana Vulpescu. Mi-am adus aminte de ce a fost România înainte și după Război.
Doamna Ionescu, mai găsiți asemenea români să mai scrie despre România în toate domeniile. Poate, poate vor înțelege și conducătorii de ASTĂZI ce trebuie făcut. Mai puțină MAHALA și cuvinte de jignire....și mai multă TREABĂ.
Un rol important îl are PRESA, de a corecta și a sesiza la timp neregulile. Multe, multe ar fi de spus...
Urmează să-mi permiteți a vă transmite sănătate la întreaga Redacție. Putere de muncă în FRUMOASA și IMPORTANTA MESERIE, Dumnezeu să vă ajute!
Vă rog să mă scuzați dacă greșesc. Transmiteți-i Doamnei Vulpescu din partea Moșului col. Durnescu, sănătate și să mai scrie multe, multe despre ce a fost România și despre ce să facă conducătorii de AZI. Vă mulțumesc cu mult, mult Respect, și vă rog să-mi scuzați greșelile la scris, veți găsi multe ca și anii mei.
Respect! Doresc dacă aveți plăcere să scrieți impresile dumneavoastră despre ce mai poate judeca și gândi UN MOȘ CA MINE. Dumnezeu să vă dea sănătate și succes în toate domeniile.
Col (R) Durnescu Ion, Mărășești,
jud. Vrancea
Dragi cititori,
Această pagină vă este dedicată în fiecare sâmbătă. Am vrea să cuprindă cât mai multe semnale de la dumneavoastră, de aceea vă rog să ne trimiteți texte scurte, despre lucruri de interes public, lucruri care vă frământă și cărora nu le-ați găsit rezolvare. Așteptăm scrisorile dvs. pe adresa: „Evenimentul zilei, bd. Dimitrie Pompeiu nr 6, sect. 2, București”. Vă mulțumesc pentru că ne sunteți aproape! Să aveți o săptămână minunată!
Simona Ionescu, redactor șef