Azi este Ziua Internaţională a Fericirii, iar ieri am aflat, fără să fim deloc surprinşi, că există şi români nefericiţi, unul din motive fiind că încă nu au emigrat în Germania, unde 66 la sută din populaţie plesneşte, potrivit celui mai recent sondaj, de fericire.
Românii care s-au declarat nefericiţi, în ajunul Zilei Fericirii, sunt angajatorii. Şapte din zece au avut profituri şi cifre de afaceri mai mici, motivele principale fiind criza de specialişti şi deficitul de forţă de muncă de pe piaţă, potrivit ultimului sondaj efectuat de BestJobs. Din cauza lipsei forţei de muncă, aceşti nefericiţi au pierdut şi peste 30 la sută din profitul anual al companiei. Ei pun deficitul de angajaţi la nivel de piaţă pe sema salariilor mult prea mici pe care le pot oferi în comparaţie cu cele de la stat, care au beneficiat de generozitatea guvernării PSD-ALDE, dar şi de închiderea şcolilor profesionale produsă într-unul din multele mandate ale ministrului Educaţiei, Ecaterina Andronescu, supranumită, pentru capacităţile sale, Abramburica.
Coincidenţă sau nu, tot ieri Eurostat ne dădea premianţii cu coroniţă ai Uniunii Europene la „costul total al forţei de muncă”. România a înregistrat cea mare creştere în rândul statelor membre, în trimestrul patru din 2018, comparativ cu perioada similară din 2017. Costul orar al forţei de muncă a crescut în ultimele trei luni din 2018 cu 2,8% în UE şi cu 2,3% în zona euro, pe când la noi s-a înregistrat recordul de 13,1%. Deci, guvernul Dăncilă are încă un motiv să deschidă şampania de Ziua Fericirii.
Probabil aflând despre raiul care s-a instalat pe pământul de peste Prut, un bărbat de 37 de ani din Republica Moldova a trecut ilegal frontiera, care-l desparte de fraţii săi de pe vremea lui Stalin, ferm hotărât să profite de talentul nativ de a presta munci agricole. Însă, vigilenţii noştri poliţişti de frontieră l-au înhăţat înainte să apuce să ne scadă deficitul de pe piaţa muncii. Nefericitul, nefiind afgan, sirian, irakian sau pakistanez, a fost rapid predat autorităţilor din Republica Moldova, în baza acordului de readmisie.
Ca să nu-şi ştirbească din fericirea care i-a cuprins de când au ajuns la cârma şi bugetul poporului, guvernanţii nu vor să vadă că ţara li se depopulează cu o asemenea rapiditate încât există pericolul ca, în curând, ei să comande, ei să execute. Iar munca, dacă mai este şi fizică ca aia la care jinduia moldoveanul din poveste, va duce pe noi culmi cazurile de hernie de disc, care vor apăsa pe bugetul Sănătăţii, care va mări deficitul, pentru a cărui acoperire vor fi nevoiţi să vândă, la o adică, din rezerva de aur, care…
Dovadă că nu sunt chiar orbi, ci doar închid ochii când nu le convine ce văd, ieri s-au arătat încântaţi să demonstreze, celor care încă mai cârtesc, că se ocupă şi de viitor. Ministrul Fondurilor Europene, Rovana Plumb, a fost fericită să dea de ştire lumii că „grija faţă de copiii noştri, apărarea şi protejarea drepturilor copiilor reprezintă o prioritate a Guvernului Dăncilă”, 568 de milioane de euro, bani europeni, fiind direcţionate către plata salariilor asistenţilor maternali şi asigurarea unui cadru familial de îngrijire pentru cei 22.000 de copii care se află în centrele de plasament. Din nou, după cum ne aşteptam, nu dau doi bani pe încurajarea natalităţii.
După Plumb, a urmat la microfon Dăncilă, care a anunţat, în debutul şedinţei de guvern, că începe o vizită la Bruxelles, unde va prezida conferinţa „O Europă mai puternică, unită şi orientată spre viitor”, la care se va discuta despre îmbunătăţirea vieţii cetăţenilor europeni. Pe a noastră a rezolvat-o!