Rapoarte multiple, majoritatea din surse sud coreene, capabile să penetreze Coreea de Nord și să aducă evaluările potrivite, arată modul în care se încalcă embargoul ONU privind Coreea de Nord, instalat pentru a priva Phenianul de resurse din exporturi – valută – și de instrumente care să finanțeze sau să sprijine tehnologic producția de rachete și de materiale pentru bomba nucleară.
Institutul ASAN pentru Studii Politice din Seul a dat publicității un raport care a ajuns pe masa decidenților din Consiliul de Securitate al ONU și care subliniază rolul Rusiei și modalitățile de instalare a rețelelor de încălcare a embargoului în avantajul Coreii de Nord.
Vinerea trecută, Ambasadorul SUA la ONU, Nikki Haley, a numit foarte „tulburătoare” aceste date, iar secretarul de stat Mike Pompeo a cerut „Rusiei și tuturor statelor să respecte rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU și să întărească sancțiunile împotriva Coreii de Nord”, într-o declarație susținută în cadrul forumului regional ASEAN din Singapore sâmbătă. După embargoul pe produse petroliere, finanțe și tehnolgie, ONU a adoptat în septembrie 2017 embargoul pe autorizații de muncă (banii din salariile nord-coreenilor fiind dijmuiți și confiscați de autorități de la familii) iar în demcebrie 2017, a fost introdus embargoul total pe exporturile Nord Coreene, de 3 miliarde de dolari la cărbune și 800 milioane de dolari din industria manufacturieră și o sumă importantă nespecificată din vânzările de fructe de mare.
Situația reală, dincolo de evaziuni și ocolirea sancțiunilor, este critică pentru Coreea de Nord, potrivit tuturor rapoartelor serviciilor sud-coreene, odată ce declinul comercial al Coreii de Nord este de 88% în primul trimestru al anului 2018, o situația care împinge Coreea de Nord la colaps dacă sancțiunile sunt respectate. Încetarea de plăți și prăbușirea economică sunt inevitabile, avertizează rapoartele. Dar contrabanda și rețelele organizate la nivel statal, cum sunt cele ruse, cele mai dezvoltate, reușesc să mențină totuși situația, dincolo de toate așteptările oficiale. Astfel, raportul ASAN arată că numai una din companiile nord-coreene de stat a achiziționat 622.878 tone de petrol rus în valoare de 238 milioane de dolari între 2015-2017. Deși China e principalul furnizor oficial, Rusia arată că 25 milioane cât e estimarea oficială a întregii cantități importate de Coreea de Nord în aceeași perioadă e mult depășită astfel. Importul se face prin contrabandă autorizată și supervizată de stat, China și Rusia ignorând aceste transferuri. Și dacă China a început să respecte cu strictețe embargoul, de la începutul anului – după ce oricum era mult mai conformist cu regulile ONU – Rusia a creat rețele fantomă special pentru ocoli embargoul și a profita de situația existentă.
Administrația Trump tocmai a introdus sancțiuni împotriva unei bănci ruse care făcea afaceri cu o persoană aflată pe lista neagră pentru implicarea în programul de arme nucleare al Coreii de Nord, în timp ce activitățile firmei ruse Independent Petroleum Company (IPC), care a vândut petrol Coreii de Nord, s-a soldat cu sancțiunile Trezoreriei SUA în iunie 2017. IPC a vândut cantități mari de petrol unor companii ruse care lucrau cu și pentru Coreea de Nord la Moscova, precum Pro-Gain Group Corporation (PGGC), reprezentanta Băncii de Comerț Exterior a Coreii de Nord, o bancă sancționată de SUA încă din 2013 pentru activitățile sale în domeniul nuclear și balistic și pentru încălcările diferitelor embargouri ale ONU.
Tranzacțiile au fost acoperite prin falsificarea țărilor de destinație ale vânzărilor, profitând de faptul că PGGC este proprietatea unui cetățean taiwanez, Tsang Yung Yuan. Tsang, și el sancționat anterior de SUA pentru exporturile de cărbune nord coreean prin intermediul unei firme și un broker nord-coreean, cu sediul la Moscova. De asemenea, compania a avut avantaje de ambiguitate din dubla înregistrare la Taipei și în Samoa. În plus, s-au făcut transferuri ilicite în largul coastelor, pe mare, între vase, fiind închis sistemul automatic de identificare a vaselor pe mare pentru a le ascunde locațiile. Schimbul numelor de vase, a cifrelor de înregistrare și chiar vopsirea lor prin exterior, în larg, au fost alte metode de acoperire a transferurilor de petrol.
Dar poate cea mai importantă parte a transferurilor ilegale s-a produs folosind calea ferată Rajin-Khasan și exceptarea de la embargo a exporturilor ruse de cărbune ce utilizau portul nordcoreean Khasan, Rajin fiind ultimul oraș din Rusia la frontiera de 25 km cu Coreea de Nord. Pe calea ferată construită aici, au fost tranzitate cantități importante de petrol – deși excepția era destinată cărbunelui rus care urma să fie exportat în terțe direcții, deci nu interfera și nu putea folosi Coreii de Nord, care exporta ea însăși cărbune. Și cum ONU superviza aici exporturile și destinațiile de cărbune, livrările de petrol s-au făcut valorificând această excepție de către partea rusă.
Rapoartele comerciale vorbesc despre destinația China pentru transporturile ruse prin Khasan, dar raportul ASAN a demonstrat că, din 2015, singurele companii care au făcut tranzacțiile, au fost PGGC și Velmur, două companii cu legături cu Coreea de Nord, exploatând excepția căii ferate Rajin-Khasan pentru a evita sancțiunile ONU.