Federația Rusă nu mai poate fi oprită, parcă de nimeni, în goana sa după ceea ce vrea ea sa fie o supremație militară și strategică. Deși au existat numeroase avertismente, deși toată lumea vorbește despre imposibilitatea de a mai tolera evoluțiile, pe toate meridianele, zi de zi, se acumulează probe fără dubiu față de agresiunea Rusiei lui Putin împotriva lumii. Că e vorba despre vânzări de armament în Siria sau transfer de tehnologie interzisă, proliferare nucleară sau balistică în Coreea de Nord, că e vorba despre vânzări de arme în zone de război, în favoarea unui preferat susținut precum Al Assad, că e vorba despre război informațional, despre atacuri cibernetice masive sau țintite, Rusia e peste tot, tot mai vizibilă.
Mai grave sunt subminarea tuturor acordurilor și bazei de încredere din perioada Războiului Rece și trecerea la subminarea tuturor tratatelor existente. Numai anexarea Crimeii, agresiunea militară din Estul Ucrainei și formula războiului hibrid cu omuleți verzi și voluntari, mercenari, paramilitari și trupe regulate recrutate în jurul Rusiei și aiurea prin lume, a dus la încălcarea Tratatului de la Helsinki, 1975, Chartei de la Paris pentru o Nouă Europă, 1990-1991, Helsinki 2 și fundamentele creării OSCE, a acteor fondatoare ale CSI și tuturor organizațiilor din spațiul post-sovietic, în timp ce modificarea prin forță armată a frontierelor anulează și ultimele rămășițe ale Tratatului Forțelor Convenționale în Europa.
Mai nou, și Tratatele de control a armelor nucleare, și instituțiile ce supraveghează armele chimice, sunt sub atacul Federației Ruse. Săptămâna s-a încheiat cu o condamnare extrem de dură, ca niciodată după Războiul Rece, al Rusiei pentru tenativa de a compromite Organizația de Neproliferare a Armelor Chimice și laboratoarele aferente din Elveția și Olandam pentru a compromite și expune cum și ce s-a dovedit despre atacul cu gaz Novichiok în cazul Skripal, despre dopajul general al echipei olimpice ruse la Jocurile Olimpice și despre utilizarea armelor chimice în Siria, arme de proveniență rusă. De la statele vizate la cele implicate în arestarea celor 4 agenți GRU și expulzarea lor (aveau documente diplomatice) la NATO, SUA, Canada, Noua Zeelandă, Australia, la numeroasele state europene, toată condamnarea pentru aceste fapte e unanimă și plasează Rusia între agresori de diferite potențiale în terțe spații și în postura de stat paria al lumii și al comunității internaționale, izolând-o și anunțând noi valuri de sancțiuni.
Rusia este de-a dreptul șocată, deși bravează în continuare, face glumițe și binecunoscutele ironii ieftine destinate pieței interne. Și acest lucru probează absența unor argumente puternice și credibile de contracarare a tot ceea ce probează capacitățile de investigație occidentale în spațiul virtual, în zona electronică și direct, pe teren. În absența unor date, a unei negări credibile pe argumente și fapte, în lipsa cunoașterii a ceea ce dețin în detaliu occidentalii, Rusia prefer să ceară probele pe masă – deci expunerea surselor, deși știe că nu va primi niciodată așa ceva – și reacționează infantil și penibil în războiul său cu lumea întreagă.
Astfel, în cazul recent expusului caz de atac cibernetic arestat în Olanda, Rusia a reacționat la nivelul purtătoarei de cuvânt a MAE susținând că e vorba despre „un cocktail diabolic de parfumuri” ale alegațiilor visate de cineva cu o „imaginație bogată”. Secretarul de stat al MAE rus, Serghei Ryabkov, vorbește despre alegații din partea Occidentuluim într- o campanie susținută anti-rusească, pentru a defini și portretiza Moscova drept inamic și a-i știrbi reputația, în timp ce acuzațiile împotriva Rusiei „nu mai cunosc nici o limită”. Iar la arestarea în Norvegia a spionului probat Mikhail Bochkaryov, la 21 septembrie, Mosvoa a spus că e un staffer din parlamentul rus și a cerut abandonarea „acuzațiilor absurde”. Nici o referire la fapte, la argumente, la lucruri concrete, doar retorică goală a celui prins cu mâța în sac.
Spre comparație, în cealaltă parte avem cercetări amânunțite, identificarea substanței în cazul Skripal, refacerea filmului, identificarea autorilor (a căror extrădare s-a cerut) a celor care i-au sprijinit (expulzați de la misiunea diplomatică în Marea Britanie) ba chiar probarea apartenenței la GRU a unuia, cu identitatea reală, al doilea urmând să fie expus în săptămâna în curs, iar un al treilea participant la atac a fost deja identificat. Marea Britanie și Olanda au acuzat Rusia de atac la Organizația de neproliferare a Armelor Chimice (OPCW), SUA de hackingul la laboratoarele anti-doping, la Westinghouse Electric Co., o companie de energie nucleară care oferă combustibil nuclear și design- uri de centrale nucleare, acuzația suprapusă și cu implicarea în alegerile din 2016 în SUA. Cu probe, dovezi, detalii.
Olanda a dat publicității copiile pașapoartelor celor 4 hackeri ofițeri GRU Alexey Minin, Oleg Sotnikov, Evgenii Serebriakov și Aleksei Morenets, SUA a acuzat și alți trei ofiețeri GRU din central implicați în atac, Londra a probat că GRU, serviciul de informații militare rus, e în spatele BadRabbit și atacului de la World Anti-Doping Agency din 2017, a atacului la U.S. Democratic National Committee (DNC) din 2016 și a furtului de mailuri de la o stație britanică de televiziune din 2015, în timp ce SUA și UK au probat asocierea GRU cu hackerii din grupurile numite APT 28, Fancy Bear, Sofacy, Pawnstorm, Sednit, CyberCaliphate, Cyber Berkut și Voodoo Bear, fiecare cu lista sa de atacuri și agresiuni de război cibernetic și informațional. Iar aici, Rusia nu a avut niciodată nici o replică.