Nerespectarea hotărârilor judecătorești în cazurile de incompatibilitate sau conflict de interese a devenit o modă. Asistăm parcă la o competiție: cine trage mai mult de timp până să pună în aplicare o hotărâre definitivă și irevocabilă dictată de un judecător.
Afișând un dispreț total față de orice regulă, funcționari sau demnitari cu funcții de conducere ignoră pur și simplu avertismentele Agenției Naționale de Integritate (ANI). Ultimul caz îl privește pe Vasile Astărăstoae, celebrul rector de la Iași și președinte al Colegiului Medicilor din România. Membrii Senatului Universității de Medicină şi Farmacie (UMF) Iaşi au fost amendați cu câte 2000 de lei pentru că nu l-au demis pe rectorul Astărăstoae găsit de judecători în conflict de interese în urmă cu trei luni. ”Senatorii” de la UMF Iași refuză să pună pe agendă solicitarea ANI de revocare din funcție a rectorului. Ei consideră că funcțiile acestuia nu sunt publice, deci nu poate fi declarat în conflict de interese sau incompatibil, în ciuda deciziilor mai multor judecători care au decis contrariu. În alt caz, fostul președinte al Consiliului Județean Neamț, Vasile Pruteanu, joacă într-o piesă de teatru proastă. Pentru a nu fi amendat de ANI Consiliului județean Neamț propune introducerea pe ordinea de zi a unui proiect de hotărâre privind încetarea mandatului consilierului judeţean Pruteanu, declarat incompatibil în decembrie anul trecut. După ce Pruteanu declară că este nevinovat și se abține, consilierii județeni votează de fiecare dată împotriva suplimentării ordinii de zi cu acest subiect, după care iau la cunoștință, satisfăcuți, de rezultatul votului. În Parlament lucrurile se complică și mai mult iar votul final privind excluderea a doi demnitari, senatorul Daniel Mora Akos și deputatul Ștefan Bucur Stoica se îndepărtează pe zi ce trece. Declarați incompatibili în urmă cu un an cu funcțiile deținute, cei doi votează și inițiază legi în timp ce desconsideră justiția. Responsabilii din Comisiile juridice și conducerile Camerelor pasează cartoful fierbinte și găsesc explicații complicate pentru o problemă simplă. Concluzia este simplă: complicii incompatibililor nu au nevoie de precedent. Oricând, oricine, poate ajunge în situația ”amărâților” descoperiți de ANI și atunci praful se alege de ordinea lor strâmbă.