Speranța Europei la reașezarea politică și relansarea negocierilor serioase privind viitorul european și negocierile privind Brexitul cu Marea Britanie a rămas în formarea unei Mari Coaliții în Germania, care să-i dea un nou mandat doamnei Angela Merkel.
Dar, deși a revenit la binecunoscutul partener SPD, președintele social-democraților, Martin Schulz, nu pare dispus să renunțe la clauzele și pretențiile sale, doar de dragul de a făuri o coaliție Cancelarului Merkel. Un sceptic în privința Marii Coaliții, refuzând din start formula de continuitate la Guvernare, Martin Schulz e prins acum în constrângerile negocierilor, dar nu în orice condiții.
Marea problemă în Germania rezidă în faptul că, prin această formulă, salutată și așteptată de 70% din germani, cel mai mare partid de opoziție rămâne AfD-ul. Și, potrivit variantelor inițiale de Mare Coaliție, apropierea partidelor de centru dreapta, creștin democrate, de cele de centru stânga, SPD, duce la reducerea susținerii pentru ele, amestecarea sensibilă a identităților prin punctele acceptate mutual și, în consecință, creșterea opoziției. Iar AfD, partidul de extremă dreapta, riscă să devină mult mai puternic în 4 ani.
Dacă adăugăm problema de credibilitate a Preșdintelui SPD, Martin Schulz, care a revenit la negocieri cu doamna Merkel, după ce respinsese varianta, iar acum trebuie să demonstreze că va câștiga ceva, negocierile care încep miercuri se anunță extrem de dificile. În primul rând, pentru că SPD vrea puncte importante din programul său pentru a accepta Marea Coaliție, alternativa fiind susținerea unui guvern minoritar CDU-CSU. Or, pe acest punct, doamna Angela Merkel a fost foarte clară, existența unui Guvern stabil este un avantaj în sine pe care nu dorește să-l piardă.
Între punctele solicitate de Martin Schulz a fi introduse în program se numără făurirea Statelor Unite ale Europei până în 2025 – o mișcare curajoasă dar, în același timp, utopică și nerealizabilă, față de care CDUCSU nu se poate angaja. Ar însemna să-și asume un angajament pe termen lung, deci nu numai pentru viitorul mandat, deci nu va putea livra; în plus, e un angajament care vizează și celelalte state din Europa, deci nu ar putea fi asumat fără consultări cu ceilalți parteneri, măcar la nivelul Partidul Popular European, pe care-l reprezintă.
Votul SPD dat joi pentru a deschide discuțiile cu conservatorii Angelei Merkel este, însă, un pas important înainte, care reașează piețele și redă speranța că partidele nu vor reveni la alegeri, chiar dacă un guvern german nu va fi activ și funcțional până în martie. Deja acest vot a însemnat lăsarea în minoritate a unui puternic curent anti-Mare Coaliție, dominat de către tineretul SPD.
Există și alte puncte de program dificile: eliminarea diferențelor date de sistemul de asigurări de sănătate public și privat, și-ar dori SPD, dar CSU, partidul din Bavaria, partener al CDU, respinge în mod absolut o asemenea schimbare. Apoi, pe problema migranților, o lege a migrației va trebui adoptată, dar care să țină cont și de dificultățile unora dintre comunități (din Bavaria sigur) de a integra migranții.
Situația e la limită, dar nu anunță elemente clare pentru moment. Sunt discuții, negocieri, dar fără certitudini. Iar Marea Coaliție rămâne încă Fata Morgana, o viziune posibilă, dar a cărei realitate e distantă sau din contra, se va destrăma pe măsură ce călătorul se va apropia de ea, în deșertul negocierilor politice din Germania. Dacă Martin Schulz s-ar fi retras în linia a doua a partidului și ar fi refuzat guvernarea, negocierile ar fi fost mai facile, așa, va insista să câștige puncte în negocieri, având ca rezervă varianta susținerii unui guvern minoritar CDU-CSU, dacă nu are câștiguri notabile pentru partid și pentru sine.