Fascinanta poveste a Templului bântuit din Câmpina. Castelul Iuliei Hasdeu, locul în care fantomele zugrăvesc trecutul

O construcție masivă de piatră albă, de o uluitoare frumusețe și un farmec aparte, străjuiește la o azvârlitură de băț de hotarul care îl avertizează pe călător că a poposit pe tărâmuri câmpinene. Este castelul Iuliei Hasdeu, fi ica celebrului cărturar Bogdan Petriceicu Hasdeu, a cărei poveste de viață cutremurătoare își găsește, la mai bine de 130 de ani distanță, straniu și mistic ecou și în zilele noastre. Despre zidurile tăcute, construite de seniorul Hasdeu cu un scop anume - acela de a lua legătura cu fi ica sa, din Ceruri, prin ședințe de spiritism -, oamenii locului vorbesc cu spaimă: „Sunt bântuite de fantome!”.

Dincolo de statutul de cel mai însorit oraș din România, care i-a dus faima mult dincolo de hotare, Câmpina (jud. Prahova) se bucură și de un alt privilegiu; acela de a fi localitatea între granițele căreia a fost construit, în perioada 1894 - 1896, unul dintre cele mai stranii castele din lume.

Un castel despre care legendele locului spun că este bântuit de fantoma, atât a ilustrului enciclopedist Bogdan Petriceicu Hasdeu, cât și a prea frumoasei sale fiice, considerată încă din fragedă copilărie, grație unei capacități uluitoare de a asimila rapid informații, un viitor geniu. Copil precoce, Iulia stăpânea deja deprinderea cititului și a scrisului încă de la vârsta de doi ani jumătate și, respectiv, patru ani, vârstă la care cocheta cu arta versificării. De altfel, la cinci ani era autoarea mai multor poezii memorabile. Șase primăveri mai târziu îşi punea semnătura pe seturi de poveşti pentru copii, poezii, piese de teatru, toate scrise în maniera adultului cu o bogată experienţă în domeniul istoriei.

 

Dialogul mistic al spiritelor

A murit la doar 19 ani, vârstă la care era expertă în arta conversaţiei purtată în limbile franceză, germană şi engleză, în toamna lui 1888, răpusă de tuberculoză. Dispariţia fulgerătoare a Iuliei l-a distrus pe veteranul Hasdeu care nu putea concepe că şi-a pierdut copila. E motivul pentru care, la şase ani după moartea fiicei sale, începe construirea castelului, în fapt, un templu cu o destinaţie precisă; aici, marele filolog susţinea adevărate şedinţe de spiritim menite să îi permită dialogul spiritual cu cea care se afla pe tărâmul morţilor. Şedinţe al căror mistic a permis, ani mai târziu, apariţia nenumăratelor legende, una mai întunecată şi mai înfricoşătoare decât alta, despre tempul din Câmpina închinat celei care a fost Iulia Hasdeu.

Unic în lume

Supranumit Castelul Magului sau „Templul Spiritist de la poalele Carpaţilor”, edificiul din Câmpina este unicul templu spiritist din lume. Despre cocheta construcţie de piatră albă de la perfieria oraşului Câmpina se spune că este vizitată, în fiecare noapte, de duhul frumoasei Iulia, cântecul său la pian, acompaniat de glasul uluitor, limpede şi fără beteşug al Iuliei Hasdeu, vibrând limpede şi trist în împrejurimile castelului. Din când în când, acordurile sfâşietoare ale clapelor de pian sunt răsplătite cu aplauze fantomatice, şi ele puse pe seama unui duh. De data asta, al tatălui căzut în pietate. Iar atunci când bocetul tainic al melodiilor interpretate de Iulia nu sunt suficiente pentru a-i stăvili dorul de unica sa fiică, bătrânul, spune legenda, iese la fereastră şi-şi strigă durerea, în urlete lugubre de lup.

 

Arhitect, de dincolo de moarte

 

În templul de la Câmpina, a cărui construcţie a fost definitivată în anul 1986, marele cărturar Hasdeu a practicat într-adevăr spiritismul pentru a „vorbi” cu Iulia, mărturie în acest sens stând cele nu mai puţin de 101 rezumate ale şedinţelor oculte descrise într-un jurnal personal de însuşi Bogdan Petriceicu Hasdeu.

Rezumatele datează din perioada 23 decembrie 1890 - 18 aprilie 1903. În respectivele însemnări, enciclopedist consemnează sfaturi de-ale Iuliei cu privire la casa din Câmpina, la diferite alte probleme casnice, dar şi reflexii ale frumoasei adolescente cu privire la vieţile ei anterioare. Deşi timpul a refuzat să ofere exegeţilor vieţii lui Hasdeu amănunte despre circumstanţele construirii impozantului edificiu câmpinean, se ştie, cu titlu iarăşi ambiguu, că istoricul şi scriitorul de geniu ar fi primit planurile de construcţie ale castelului de dincolo de moarte, chiar de la fiica sa, în timpul unei şedinţe de spiritism.

O descriere a castelului, din perioada în care găzduia practicile oculte organizate de Hasdeu, a fost realizată de scriitorul Ion Luca Caragiale, imediat după ce a trecut pragul construcţiei din Câmpina, în 1896. „Păşim pragul şi ne aflăm sub domul înalt din centrul clădirii. În mijlocul sălii circulare, stă liniştit un stâlp masiv de zidărie, de culoarea marmorii trandafirii. În partea din spate a stâlpului, împotriva uşii de intrare e o scară care suie la celelalte două. În rând cu galeria, deasupra stâlpului pe care se reazimă scările, este un pod susţinut de stâlpi subţiri de fier. Deasupra acestui pod stă sub domul albastru, statuia Mântuitorului, o dată şi jumătate mărimea naturală. Statuia este de lemn, şi colorată, după stilul evului mediu, este o operă de rară frumuseţe a sculptorului Casciani din Paris”, rememora dramaturgul, într-un eseu, detaliile vizitei sale la Câmpina.

 

Preţul persiflării

După moartea lui Hasdeu, legendele cu fantome au pus stăpânire pe edificiul din Câmpina. Se spune, de pildă, că o întâmplare ciudată s-a petrecut în 1936, când trei tineri plecaţi în drumeţie au venit să viziteze castelul. Unul dintre ei, Mircea, fiul unui mare industriaş român al acelei vremi, s-a distrat pe seama Mântuitorului, fotografiindu-se alături de statuia acestuia. Pe capul Hristului aşezase un batic, iar mâna şi-o petrecuse de după gâtul său. Câteva zile mai târziu, avea să fie victima unei întâmplări îngrozitoare. A intrat într-un deposit, al tatălui său, de acid sulfuric pentru spălatul pieselor şi întregul trup i-a fost ars de substanţa corozivă. Doar faţa şi mâna dreaptă, cele care apăruseră în fotografia cu Mântuitorul atingând statuia, i-au rămas neatinse. A murit în chinuri groaznice, mai târziu.

 

Prea uşoară pentru a fi mutată din loc

O altă întâmplare stranie s-a produs, spun localnicii, în preajma anului 1957, după ce castelul a fost transformat în cazarmă militară. Pus de superiori să degajeze încăperile castelului, la un ordin venit din tagma comunistă, unul dintre soldaţii din cazarmă a încercat să scoată din clădire statueta Hristului. Deşi acesta pare a fi cel mai uşor exponat din muzeu, n-a putut fi clintit. În cele din urmă, a fost lăsat la locul lui, unde se află şi astăzi.