Cu creionul chimic bine înmuiat, întotdeauna e un personaj din Sistemul politico-mafiot care adună și scade, împarte, pe liste, milioane de euro care iau calea conturilor personale ale celor din sistem. Cu creionul chimic se adună morții cu viii, se scade, se înmulțește, factorul uman atunci când e vorba de alegeri, să iasă bine pentru cei din sistem. Totul se împarte, Sistemul îi rotește pe toți astfel încât să fie cu toții mulțumiți.
Factorul uman se înmulțește sau se scade, după cum e nevoie, astfel încât să dea bine pe hârtie. Se fură în numele factorului uman din banii noștri pentru ”siguranța/salvarea” noastră în situații critice, dezastre, calamități. Sistemul politico-mafiot nu ne mai privește ca fiind oameni, compatrioți ai lor, ci suntem factorul uman, o marjă de eroare, cifre trecute în scârbă în tabelele lor care sunt mereu făcute în așa fel încât să iasă bine la socoteală și la control. De ochii lumii, se face totul de mântuială. În numele factorului uman, Sistemul fură tot și peticește/cârpește șoselele, școlile, spitalele, sistemul de urgență care se lasă pe seama pădurarilor și pescarilor. Fiecare e pe cont propriu în situații limită.
Între noi și Sistem o prăpastie care e din când în când străbătută de pâcla rece a morții. Giulgiul care se întinde și ne ține cu respirația tăiată, ne lasă livizi, triști și speriați atunci când unii dintre noi își pierd viețile înainte de vreme pentru că Sistemul ne tratează ca pe niște cifre și este incapabil să intervină când avem nevoie. Un prieten îmi spune că ”pentru ca să faci să funcționeze pompierii excepțional, de exemplu, înseamnă să rămână generalii ISU fără bani, vile, amante, mașini și vacanțe în străinătate”. Nu se mai ține cont de nimic. Viața, valoarea supremă, a devenit un pretext pentru a devaliza bugetul. Factorul uman nu are față, chip, nume, familie, adresă, copii de crescut, bătrâni de întreținut. Factorul uman e doar o cifră care se poate lua dintr-o parte și pune într-un cont personal.
Pe nefericiții victime ale Sistemului îi auzim din mijlocul lacului cum strigă după ajutor, îi auzim din creierii munților cum ne strigă să îi salvăm, dar noi vegetăm în zona noastră de confort. Din când în când avem zvâcniri de curaj și demnitate și ieșim în număr mare în stradă pentru că ne-am săturat să fim tratați doar ca niște cifre.
În această țară în care moartea e întâmpinată cu bocet de parcă bocetul ar acoperi apropierea morții, factorul uman uită că e o ființă și se lasă încartiruit în șirurile lungi din tabelele multe cu ajutorul cărora Sistemul ascunde și fură banii noștri, ai tuturor. Înrolat în șirurile tăcute sau bocindu-și de milă, factorul uman uită de libertate. Trăim prost și acceptăm orice pentru că am ajuns să ne raportăm abstract la libertate, pentru că uităm de libertate. Libertatea e covârșitoare, cu ea trebuie să facem ceva și nu să ne uităm stupefiați ca și cum s-a pogorât o minune peste noi. Ține de esența noastră: libertatea. Ea trebuie hrănită zi de zi cu demnitate și cu curaj.
”Strigătele trebuie verificate”, așa a grăit Sistemul politico-mafiot prin gura lui Arafat. Cinismul acestui enunț dezbracă de orice emoție și empatie un om/un Sistem pentru care noi toți ceilalți suntem cifre, marjă de eroare, cifre inutile. Moartea tragică a patru oameni din cauza unui sistem de urgență cârpit, făcut de mântuială, un adevărat monopol al corupției de stat, pentru că nu sunt întotdeauna toți banii necesari pentru a cumpăra/repara tot, pentru că bani se sifonează și ajung în conturile Sistemului politico-mafiot, și atunci moartea vine invitată de Sistem. Pentru că suntem doar cifre pentru Sistem. Nu mai putem privi fără să facem nimic, fără să articulăm clar și tare ”Ajunge!”.