În cimitirul din Cernica, eternitatea își strigă tăcerile indiferent de anotimp. Astăzi, cerul scutură câțiva fulgi de zăpadă leneși, hrănind noroaiele care au pornit într-o curgere sinistră pe lângă mormintele celor plecați, iar ciorile, parcă sătule de atâta umezeală, croncăne nervos din locuri invizibile. Undeva pe la mijlocul țintirimului, țâșnind dintre cruci sărăcăcioase, o placă de marmură, atinsă de patina vremii, ecranează supărător de mult panorama. Este cripta lui Olimpiu Ioan Luca, un bihorean care a ținut morțiș să-și ștanțeze în limba dacoromână mormântul.
După Calendarul daco-românesc , ne aflăm la 25 noiembrie 10.018! E drept, dacoromânismul e considerat mai mult o știință ezoterică, grefată pe patologia poporului nostru credul și flămând de atenție, al cărui unic leac este asumarea este unor origini puternice, miraculoase. În această comunitate cu iz de sectă, Olimpiu Ioan Luca (foto) - printre altele fost secretar general al Academiei dacoromâne şi director al Centrului de cercetare dacoromân - este cunoscut pentru reconstituirea Tato Nipal (Tatăl nostru în limba strămoşilor traco-geto-daci, pe scurt, dacoromâni).
Limba dacilor scrisă pe pietre
Prima versiune a rugăciunii „Tatăl Nostru – Har Tios” este scrisă în Limba Pientra, adică limba dacilor scrisă pe pietre, din care s-ar fi născut Limba Oromanisa la sfârșitul veacului VIII î.c. Se pare că geto-dacii numeau această limbă ORO MANISA sau DRAGO MANISA. De altfel, aceasta ar fi – susțin cercetătorii dacoromâni – etimologia cuvântului „român”.
Dar cine a fost Olimpiu Ioan Luca? În primul rând, a fost profesor. S-a născut în satul satul Auşeu, la 7 ianuarie 1928, și și-a dedicat mare parte din viață studierii civilizației Dacoromâne. A primit numele de Ioan de la sfântul care ne-a creștinat şi de Olimpiu de la mamă. Numele de familie, Luca, l-a preluat de la tată. Cei care l-au cunoscut spun că primele noţiuni de gramatică a limbii dacoromâne le-a primit chiar de la părinți, care erau învățători. De aici, însă, și până la traducerea rugăciunii Tatăl Nostru în limba traco-geto-dacă a fost cale lungă.
În 1946 a fost admis la Facultatea de Agronomie din Cluj-Napoca. A fost un student eminent, de o inteligență ieșită din comun. Va deveni directorul liceului din Fundulea, din 1963 până în 1972. În anul 1992 a iniţiat crearea „Fundaţiei Samuil Vulcan”.
Cele mai mari dintre realizările bihoreanului sunt „Gramatica limbii traco-geto-dacice” și Tato Nipal.
Tezaurul descoperit de Carol I
Principala sursă de inspirație a susținătorilor limbii dacoromâne sunt Tăblițele de la Sinaia, mai precis un set de tăblițe din plumb scrise într-o limbă controvesată. Legenda acestora este, de asemenea, învăluită în mister. Se făcea că în anul 1875, cu ocazia construirii Castelului Peleș, s-a descoperit un tezaur compus din obiecte de aur, dar și mai multe tăblițe scrise în relief. Guvernul de la acea vreme, condus de Lascăr Catargiu, a decis ca tezaurul să-i fie oferit regelui Carol I. Planul era, însă, altul: în noaptea în care s-ar fi făcut transportul, jandarmii trebuiau să fure tot, lucru care s-ar fi întâmplat. Din acest motiv, posterității nu i-au mai rămas decât niște copii ale tăblițelor.
Una dintre legende spune că, din vânzarea aurului acestor tăblițe, ar fi obținut Carol I bani pentru terminarea Peleșului.
Falsurile lui Hașdeu
Mulți dintre cei care le-au văzut, inclusiv marele istoric Vasile Pârvan, au considerat că textele sunt dintr-o limbă inventată. Ele conțin, în mare parte, litere grecești, dar și câteva litere adiționale, plus mai multe pictograme. În acea perioadă, Bogdan Petriceicu Hasdeu era celebru pentru falsurile pe care le făcea. Unul dintre ele a fost „Diploma bârlădeană”, care ar fi fost elaborată în anul 1.134. Aceasta servea drept adeverință prin care oricine putea face comerț în Moldova fără să plătească taxe. De aici și suspiciunea că tot marele cărturar ar fi fost la baza acestor artefacte și de aici inclusiv suspranumele de „Falsurile lui Hașdeu”. Mai multe teorii susțin că acesta le-ar fi făcut imediat după moartea fiicei lui, Iulia, când Hasdeu s-a dedicat ședințelor de spiritism din castelul de la Câmpina, în încercarea sa de a contacta spiritul tinerei.
Comunitatea științifică a criticat vehement această ipoteză, pe care o consideră absurdă, adâncind și mai mult misterul tăblițelor. Argumentul lor suprem este absența oricărei idei hașdeene cu privire la limba dacilor. Hașdeu credea că alfabetul strămoșilor noștri a fost continuat de secuii din Transilvania, dar într-ul cu totul alt fel decât cel de pe scrierile de la Sinaia.
Chiar și false fiind, tăblițele par a fi fost opera unui geniu vizionar. El a fost făcut cu mijloace necunoscute, caz în care, falsul, mai vechi de 100 de ani, ar aparţine istoriei şi ar merita să fie, oricum, studiat.
Moștenirea preotului Zamolxe
Două dintre textele de pe tăblițele de la Sinaia arată că strămoşii noştri cei mai vechi au fost Atlanţii, ale căror percepte au fost studiate de Zeul Zamolxe şi Regele Burebista.
Literatura susținătorilor limbii dacoromâne spune că rugăciunea Tatăl nostru ne-a fost transmisă în „limba română” de Preotul Zamolxe, Moșul (Zeul Dac) nemuritor și fiu al Soarelui, precum și de Preotul Vulhila (cel care aude și duce vocea Zeilor), cel care a plecat și transmis învățătura dacilor lui Zamolxe, direct prin revelație. Rugăciunea se numea Har Tios.
În secolul XX, într-o inscripție geto-dacică descoperită pe lângă Dunăre, Domnul Universului este numit TATO NIPAL, adică „Tatăl Ceresc”. În acest context, Olimpiu Ioan Luca a tradus cuvânt cu cuvânt, în limba în ciudata limbă descoperită pe tăblițele de la Sinaia, rugăciunea Tatăl Nostru.
Iată cum sună:
„tato nipal,
pleiste onoma thye,
ven vasil thye,hie bessi thye
ra charis aisus pe tera;
becos naustri calli vie hie
da nao astati,
si ne avrazas nao culapi naustra
calli si noi avrazan malustris naustri.
Si na noi raizdos pe noi an belluros
ci ne themen de vet rillo.
An onoma a tato, a son si a issos rhaer
amin”
Olimpiu Ioan Luca a decedat în 2011, iar mormântul lui este, astăzi, străjuit pe un mare panou de marmură pe care care este inscripționat Tato Nipal.
Tăblițele zac prin subsoluri
De-a lungul vremii, istoricii şi arheologii au exprimat diverse opinii în privința tăblițelor de la Sinaia. Că au fost din aur și apoi topite din ordinul Regelui sau că sunt doar niște falsuri, rămâne de văzut. Astăzi, copiile acestor tăbliţe, făcute din plumb, zac în subsolul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” din Bucureşti, așteptând, cine știe, poate un alt Olimpiu Ioan Luca să le descifreze într-o zi…