Am văzut nenumărate date despre finanţarea extremei drepte de către Vladimir Putin. Frontul Naţional în Franţa, al lui Marine Le Pen, prins la colţ, a declarat că e vorba despre un împrumut.
Cum a ajuns conservatorismul rus al lui Dughin, neo-eurasianismul lui Putin să facă prozeliţi naţional-bolşevici de extremă dreapta în Europa? Cum de, astăzi, Rusia lui Putin e sprijinită în destrămarea Europei şi a legăturii euro-asiatice, nu numai de partidele de extremă stânga, comuniste – de pe vremea Cominternului – ci şi de cele naţionaliste, populiste, extremiste, islamofobe, de extremă drepta? Am văzut recent un studiu şi am stat de vorbă cu autorul său, Dr Anton Shekhovtsov, Visiting fellow, Institute for Human Sciences, un austriac de origine rusă care este unul dintre cei mai importanţi autori specializaţi în analiza extremei drepte în Europa. Ideologia lui Dughin, cea a noului eurasianism, a fost baza ideologică pentru recrutarea foreign fighters, luptători străini europeni care s-au alăturat trupelor ruse şi „voluntarilor” ruşi în Estul Ucrainei, pentru a acoperi realitatea agresiunii ruse prin idea războiului de voluntari. După modelul războiului civil din Spania, Donbasul a devenit un fel de război ideologic unde extrema dreaptă europeană trimite luptători. Neonaziştii germani se regăsesc printre luptători şi morţi, dar nu de partea ucrainenilor, aşa cum au încercat să acrediteze prin propaganda oficială ruşii, ci chiar în rândurile separatiştilor.
Dughiniştii şi eurasianiştii au creat pe teren, în Donbas, încă din 2005, după Revoluţia Portocalie a lui Yushchenko, rezistenţa sub forma Republicii Populare Donetsk. Aceasta nu a existat niciodată ca atare, dar circa 500 de adepţi recrutaţi şi adepţi ai unei politici separatist au fost aduşi lângă Moscova şi au fost pregătiţi ideologic şi condiţionaţi chiar din 2006. A fost o mica pauză a acestei relaţii, în timpul lui Yanikovici, când noii recruit păreau inutili, dar din 2012 a fost reluată legătura. Aceştia au venit împreună cu eurasianiştii şi au recrutat local, şi tot ei şi au adus luptători ruşi pe teren.
Cât timp dughiniştii au recrutat în Franţa, Serbia, Ungaria, Italia, relaţiile de pe reţelele sociale arată că de partea separatistă s-au alăturat pe această filieră mulţi din tradiţia naţionalistă tip naţional-bolşevică. Sunt fraze şi simboluri care arată simbolistica unui belgian, Jean Thiriart în anii 60, fost nazist, care a părăsit naţional socialismul lui Hitler pentru un naţional bolşevism de extremă dreapta care a influenţat multe partide extremiste şi populiste din Europa de astăzi. În loc să aibă o revoluţie nazistă în Europa, noii recruţi naţional-bolşevici europeni s-au gândit că au nevoie de sprijin şi ajutor din exterior din partea unei puteri anti-americane, de un loc unde să se ascundă eventual, să aibă refugiu. Aşa a apărut alianţa cu Rusia.
Următorul pas al naţional-bolşevicilor, a fost crearea structurilor paramilitare, Brigăzile Europene. Dughin a creat eurasianismul şi în 2015 două organizaţii din Sankt Petersburg au unit Mişcarea naţionalist conservatoare, o internaţională de extremă dreaptă. În program susţin că activităţile conţin componenta paramilitară. Iar recenta reuniune de la Sinaia a unei formule de internaţională europeană e parte a acestei mişcări. Perceptele lor sunt tradiţionalismul, conservatorismul orthodox creştin al Celei de-a Treia Roma, Moscova, anti- liberalismul ca război împotriva libertăţilor şi spiritului liber, al societăţii deschise şi civismului, al omului conştient de sine şi liber să aleagă, anti- globalizarea, anti-modernismul de orice fel, respingerea capitalismului de plano, desi ascuns sub forma combaterii consumerismului.
Dughin şi eurasianiştii a teoretizat din 1995 că Ucraina este spaţiul unde se vor lupta Rusia cu Occidentul. Când a început, a inundat piaţa cu conceptele la care lucra de mulţi ani. În Ucraina de Est trupele recrutate luptă cu SUA şi NATO, nu cu ucrainenii, care au devenit un fel de slugi. Mai mult, ei luptă pentru Europa, pentru Europa Rusiei. Celebrele brigăzi europene europene au fost reactivate, de aici şi influxul luptătorilor străini lângă cei din Donbas. Luptă pentru varianta rusă a Europei, o Europă unită şi subordonată Rusiei, care produce economic şi e dominate militar şi securitar de Rusia, o Europă profund anti-americană. Un construct mitologic al unităţii trans-continentale ce se alătură putinismului apărării ruşilor, rusofonilor şi compatrioţilor din întreaga lume. Ce nu au reuşit să rezolve este faptul că ultranaţionalismul european se ciocneşte fundamental cu neo-imperialismul rus sub forma Rusia ca imperiu al neo-Eurasianismului. Deci e doar alianţă de etapă, tactică, până la războiul ulterior de independenţă faţă de Moscova.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.