În fiecare zi auzim, din diferite surse, cât de năucitoare este încălzirea globală pentru planetă și cum schimbările climatice ne vor aduce în punctul în care să vrem să luăm cu adevărat măsuri pentru viitor. Însă, privind în spate, spre anii ’60-’70, realizăm că această criză climatică a reprezentat un subiect de mare interes dintotdeauna. Cu toate că, oamenii nu aveau o bază concretă pe care să-și sprijine teoriile.
În cartea sa denumită „Nu există criză climatică”, autorul David Craig aduce în atenția cititorilor temerile nefondate ale cercetătorilor, oamenilor de știință și chiar a jurnaliștilor din anii ’60-’70 legate de răcirea globală. Dacă la începutul secolului se vorbea de încălzirea globală și topirea la propriu a planetei, câțiva ani mai târziu s-a ajuns la concluzia că omenirea traversează cea mai grea perioadă odată cu răcirea ei.
Astfel, ajungem să ne întrebăm: de ce trebuie reduse emisiile de CO2 dacă acestea nu au niciun efect asupra planetei noastre? Planeta a continuat să se răcească în timp ce emisiile de C)2 atingeau niveluri record. David Craig prezintă diverse rapoarte, documente ale CIA și pagini din ziarele acelor timpuri, care vorbesc despre combaterea unei amenințări inexistente a încălzirii globale cauzate de om, în timp ce adevăratele probleme rămân neglijate.
Temerile privind răcirea globală din anii ’60-’70
Multe dintre ziarele de top ale lumii, precum Washington Post, The Guardian sau The New York Times au hiperbolizat acest sentiment de panică în articolele lor în acea perioadă. Washington Post avertiza în 1971 că: „(în) S.U.A. - un om de știință anticipează că vine Noua Epocă de gheață”. În carte, autorul menționează: „Acest om de știință a susținut că „lumea ar putea fi la doar 50 sau 60 de ani distanță de o nouă eră glaciară dezastruoasă”.
El continuă, adăugând și motivul din spatele acestor argumente. ”Omul de știință a explicat motivul principal al viitoarei epoci glaciare: „praful fin introdus în mod constant în atmosferă de arderea combustibililor fosili ar putea înmagazina atât de multă lumină solară încât temperatura medie ar putea scădea cu șase grade.... O astfel de scădere a temperaturii ar putea fi suficientă pentru a declanșa o era glaciară”. Soluția propusă de omul de știință era izbitor de similară cu soluția propusă acum pentru a opri încălzirea globală. „Ar putea fi pur și simplu necesar ca oamenii să oprească arderea majorității combustibililor fosili - utilizarea cărbunelui, petrolului, gazelor naturale și benzinei pentru automobile”.
În anul 1971, experții blamau oamenii pentru această răcire globală. Un articol scris în acest sens avertiza despre catastrofele care ar putea rezulta din răcirea globală cauzată de om. „Efectele unei noi ere glaciare asupra agriculturii și suportabilitatea populațiilor umane mari abia dacă trebuie să fie elaborate aici. Cu toate acestea, sunt posibile rezultate și mai dramatice.”
The Guardian și The New York Times avertizau deseori despre această răcire globală, susținând că este provocată de oameni.
Răcirea globală, o adevărată amenințare pentru planetă?
Pentru a vedea cum teoriile oamenilor de știință se bat cap în cap, David Craig precizează în cartea sa: „Oamenii de știință prezic acum că încălzirea globală va duce la o vreme extremă. Dar în anii 1970, tot oamenii de știință au prezis că avea să existe o intensificare a evenimentelor meteorologice extreme – secete, inundații, viscol, tornade, taifunuri și uragane – cauzate de răcirea globală.”
Oamenii de știință au ajuns până și la președintele SUA, avertizându-l de această răcire globală. Aceștia erau atât de îngrijorați, încât i-au scris o scrisoare președintelui de atunci, Richard Nixon.
Chiar și Agenția Centrală de Informații din SUA (CIA) a publicat un document, în 1976, denumit „Implicații potențiale ale tendințelor în populația mondială, producția de alimente și climă”. După cum scrie în cartea „Nu există criză climatică”: „Experții CIA s-au îngrijorat că „schimbările climatice majore vor genera tulburări globale de o proporție aproape de neînțeles. Acestea sporesc riscul unui conflict internațional”.
Măsurile oamenilor de știință pentru combaterea răcirii planetei
Oamenii de știință se temeau de efectele răcirii planetei. Astfel, au început să vină cu idei pentru a încetini acest proces. „Una dintre acestea a fost să încerce să se topească calota glaciară arctică, acoperind-o cu funingine neagră”, scrie în carte. Această idee a apărut și în New York Times. Însă, 50 de ani mai târziu, același ziar a venit cu propuneri pentru a încălzi planeta. Astfel, ne putem da seama de faptul că Pământul trece prin anumite fluctuații de-a lungul timpului. Mai mult decât atât, măsurile luate de oameni par a fi în plus.
Până în 1978, specialiștii au crezut că răcirea globală nu se va termina niciodată. Dar, așa cum menționează și David Craig, acești experți nu au avut de așteptat prea mult. În scurt timp, planeta a început să se încălzească din nou... Astfel ajungem la concluzia că oamenii nu trebuie să se implice prea mult în cursul firesc al planetei.
Despre autor
David Craig este un autor britanic. În plus, el a fost și consultant în management. În cartea sa din 2005, „Jecmănirea: Povestea scandaloasă din spatele mașinii de consultanță a managementului financiar” a criticat lăcomia și practicile dubioase ale consultanților.
A adoptat un pseudonim și a creat editura "The Original Book Company" pentru a publica "Jecmănirea”. După ce a vândut 10.000 de exemplare, următoarele două cărți au fost publicate de editura comercială Constable. Însă, el a păstrat pseudonimul pentru a beneficia de succesul primei cărți.
Dacă v-am stârnit curiozitatea, puteți comanda cartea lui David Craig de la „Editura de carte”.