Execuția lui Constantin Brâncoveanu - o chestiune geopolitică? Învățați cu baladele culte, cultul Bisericii față de eroul martir Brâncoveanu uităm adevăratele interese din spatele execuției.
Constantin Brâncoveanu - destin politic similar cu al lui Ceaușescu?
Constantin Brâncoveanu era supranumit Altîn Bey, adică Prințul de Aur. Prinsese „șpilul” coabitării cu otomanii. Să nu uităm că el venea la domnie în 1688. Era la 5 ani după înfrângerea turcilor la Viena sub auspicii poloneze. Predecesorul lui Brâncoveanu aflat în tabăra otomană, făcuse totul să-i saboteze pe turci, care au fost înfrânți.
Constantin Brâncoveanu era pe poziții ireconciliabile cu Dimitrie Cantemir din Moldova, cum fuseseră mai înainte Vasile Lupu și Matei Basarab. Brâncoveanu dădea „șpăgi” nenumărate atât pașalelor de la Vidin, Nikopole sau Rusciuk cât și Sultanului Ahmet III (1703-1730). Îi ținuse la respect pe austrieci la 1690, oprindu-i la Zărnești lângă Brașov, evident cu ajutor turc.
Să nu uităm în ce secol trăia Brâncoveanu. Era contemporan cu Ludovic al XIV-lea, Ahmet al III-lea și cu trei împărați austrieci: Lepold I (1657-1705), Iosif I (1705-1711), Carol VI (1711-1740) și cu Petru cel Mare, Țarul Rusiei.Întreținea un serviciu diplomatic secret foarte bine pus la punct, iar despre unul din angajații lui, Anton Maria del Chiaro se știe că a fost un fondator al tradiției masonice în Muntenia. Așadar. Brâncoveanu la 1700 era precum Ceaușescu la 1968.
Constantin Brâncoveanu - joc la mai multe capete
Constantin Brâncoveanu ținea banii în băncile olandeze, era Baron al Imperiului Habsburgic și „cotiza” la „capanul” Stambulului, Evident, a lansat stilul arhitectonic brâncovenesc, a făcut prima stradă modernă la București, actuala Cale a Victoriei. Mânăstirea Hurezi, din Vâlcea avea la Craiova cel mai mare han din sudul României, unde se făceau și se desfăceau multe, în zona de vis-a-vis de clădirea Inspectoratului Județean Școlar Dolj de azi (Strada Madona Dudu).
Brâncoveanu ajunge după 1700 în complicatul joc geopolitic austriaco-franco-otoman. Răscoala lui Ferencz Rakozy II, principe ardelean era sprijinită de francezi contra Habsburgilor și evident în favoarea otomanilor. Dincolo, în Moldova pe la 1710, Cantemir dorea să treacă de partea rușilor și o va face. Păuna Greceanu Cantacuzino își voia soțul domn și complota cu spionii turci de la curtea lui Brâncoveanu. Turcii nu aveau curaj să atace frontal. Și-ar fi pierdut o sursă de venit, fiindcă Brâncoveanu cotiza. Proceda la fel ca Nicolae Ceaușescu până în 1974. Nu era conflict în care să nu se implice diplomatic.
Mazilirea și execuția. A fost un târg franco-otoman?
Perioada 4 aprilie-15 august 1714 este perioada cuprinsă între mazilirea lui Brâncoveanu și excuția sa și a fiilor săi. Este o cursă geopolitică prin care turcii, încredințați că Brâncoveanu era omul austriecilor și rușilor au decis să-l șantajeze. Acțiunea lui Toma Cantancuzino de a trece la Brăila de partea rușilor nu fusese autorizată de Brâncoveanu. Dar, evident, ar fi fost avantajat de o posibilă ridicare a Rusiei. Avea ambasadori secreți trimiși acolo.
Să nu uităm că Ludovic al XIV-lea se războia cu Olanda, Austria și avea nevoie de sprijin otoman. Prezența lui Brâncoveanu inoportuna iar după Pacea de la Satu Mare care a pus capăt conflictului curuților, turcii și francezii loviseră în interesele austriece. Brâncoveanu avea protecție în închisoare. Soția sa, Marica Doamna, fetele ei au fost salvate de consulul Olandei la Constantinopol. Erau bani mulți în joc.
Simbolistica creștină spune că bărbații Brâncoveanu au murit nedorind să-și lepede credința. Nu putem contesta asta, dar nici trecerea la islam nu-i salva. Turcii voiau să distrugă moștenirea masculină a lui Brâncoveanu iar bătrânul domnitor știa asta. Avea certitudinea că-i vor supraviețui soția și fetele. O legendă spune că pe 15 august 1714, la execuție a asistat ambasadorul Franței la Constantinopol.
Epilog...
Marica Brâncoveanu și fetele sale scapă, ea reușeste să aducă trupul soțului la București și îl depune la Biserica Sfântul Gheorghe Nou, punctul 0 al Capitalei de pe bulevardul Brătianu, de lângă Spitalul Colțea. Diata ei, adică testamentul arată că a dat zestre fiicelor ei, apoi și-a trăit viața nederanjată de turci.
Biserica Ortodoxă Română a rânduit celebrarea Sfinților Martiri Brâncoveni (tatăl și patru fii) și a ginerelui lui Brâncoveanu, Ianache Văcărescu pe data de 16 august a fiecărui an.