Fără Ion Cristoiu acest ziar, cu milioanele lui de cititori și chiar interviul de față nu ar fi existat. El știe cel mai bine asta și simte trebuie să vă spună lucruri pe care nu le-a mai mărturisit nimănui. Ne cunoaștem doar de 35 de ani și multe amintiri sau personaje din viața lui îmi sunt familiare. Dar sunt destule întâmplări care doar astăzi ies la lumină.
Să pornim așadar de la literature sovietică de la Căminul Cultural, ziarele-covor de pe podeaua liceului din Panciu, revista “Rebus” (din anii 60) sau “Radio Moscova”, “Poşta redacţiei” de la revista “Luceafărul” şi Fănuş Neagu, să revedem un tânăr care dormea prin parcul Herăstrău şi câţiva ani mai târziu îi readucea în România pe Petru Dumitriu sau Nicolae Breban. Sau încerca să repare “Delirul” de Marin Preda. Şi care, până să ajungă şi bunic a reuşit să bată toate recordurile în materie de presă scrisă. Până la urmă un mare scriitor cu mii de pagini încă nepublicate.
De ce? Citiţi interviul, numai în ediția tipărită de miercuri a Evenimentului zilei, şi veţi afla.