Exclusiv. Cele două Europe. Poziția geopolitică a României și avantajele periferiei, dezvăluite de Răzvan Theodorescu, vicepreședintele Academiei Române

- Evenimentul zilei: Ați (re)publicat un volum - Cele două Europe - care, la scurt timp, a suscitat comentarii tendențioase. Sunteți acuzat de „apropieri” de Rusia, de promovarea unor idei „antieuropene” etc. Cum comentați aceste afirmații, stimate domnule academician Răzvan Theodorescu?

- Răzvan Theodorescu: Cartea Cele două Europe este reeditarea, la „Ideea europeană”, a volumului meu cu acelaşi titlu apărut în 2013 la Editura Enciclopedică. Acum şase ani ea a suscitat chiar o dezbatere internaţională la Academie, iar acum unele comentarii pline de interes. Le citez pe cele din ultimul număr al „Contemporanului” datorate unor distinşi intelectuali precum domnii Mircea Platon şi Theodor Codreanu. Cele „tendenţioase” cum le numiţi au apărut pe bloguri şi veneau din partea unor nespecialişti care glosează politic (aş fi salutat poziţia adversă dar semnată de personalităţi cât de cât avizate).

 

  • Dar care este firul subțire al volumului?

 

  • Ideea fundamentală a cărţii - care  tratează şi alte teze ale mele precum cea despre „mentalitatea tranzacţională a românilor” sau aceea a „coridoarelor culturale” ale Europei sud-orientale - este aceea că de la începuturile civilizaţiei creştine europene, din epoca patristică aşadar, au existat din punct de vedere politic, economic, religios, artistic sau juridic, două zone  ale civilizaţiei continentale.

 

  • Mai precis?

 

  • Aveți răbdare. Din ele s-au ivit pe de o parte o Europă occidentală cu periferia sa creştină, Europa centrală catolică şi protestantă, pe de altă parte o Europă orientală ortodoxă cu inserţii islamice. Ele s-au dezvoltat paralel, au evoluat cu ciocniri confesionale şi politice, cu colaborări economice profitabile încă înainte de totalitarismele nazist şi comunist din  secolul trecut. Dar şi după dispariţia acestora. Adaug în carte faptul că poziţia geopolitică a României la hotarul Uniunii Europene, cu  faţa spre lumea emergentă a Asiei şi a Pacificului, ne oferă certe avantaje pe care o clasă politică normală - sper  în apariţia ei în deceniile viitoare -  va şti să le exploateze aşa cum se cuvine.